Instalată la conducerea Ministerului Educației, pe fondul problemelor grave de imagine pe care le-a avut predecesorul său, ministrul Ligia Deca este departe de recredibilizarea instituției pe care o conduce, acțiune atât de necesară încă din momentul preluării mandatului. Pe de altă parte, doamna ministru nu excelează nici în rezolvarea problemelor stringente, devenite cronice, cu care se confruntă învățământul românesc, pe care le știe deja toată lumea și nici nu reușește urgentarea aducerii în Parlament a legilor învățământului așteptate cu interes de întreaga societate.

Cireașa de pe colivă o constituie însă stabilirea calendarului anului școlar 2023 – 2024, pus în dezbatere publică doar de ochii lumii, ocazie cu care  Ministrul  Educaâiei a redus rolul partenerilor educaționali la unul strict decorativ, neținând seama de niciunul din amendamentele importante propuse de aceștia. Deși, mai multe organizații și grupuri de părinți reprezentate de Federația Părinților și Aparținătorilor Legali din România (FEPAL) au propus ca perioada Sărbătorilor Pascale să corespundă unui interval de vacanță(dorință susținută puternic și de opinia publică din România), alegerea doamnei Deca a fost aceea de a ignora toate aceste puncte de vedere, invocând „egalitatea de tratament” față de ambele culte religioase, ortodox și catolic.

Ignorare sau ignoranță?!… căci soluții pentru rezolvarea problemei vacanței de Paște atunci când distanța dintre sărbătoarea ortodoxă și cea catolică a fost atât de mare s-au găsit și în trecutul apropiat, respectiv în anii 2013, 2016 și 2021. A fost preferată însă o soluție „originală” care nu mulțumește pe nimeni. Dimpotrivă, găselnița dă apă la moară celor care văd în asta o aliniere a Ministerului Educației la presupusele tendințe de subminare a tradițiilor ortodoxe ca temelie a existenței poporului român. Este singurul mod în care ministrul Deca înțelege să își pună „amprenta” asupra învățământului și a tuturor celor care au legătură cu sistemul, fie ei elevi, profesori sau părinți.

Reproșurile la adresa conducerii ministerului vin însă din toate părțile, inclusiv din acel segment al mediului politic care ar trebui să o susțină pe Ligia Deca, dar și din partea opoziției care o cheamă insistent în Parlament pentru a răspunde unor întrebări legate de Legile Educației.

Reacția ministrului  educației este și de această dată una de lipsă de interes față de criticile și solicitările care i se fac, inerția de care dă dovadă lăsând tot mai pregnant impresia unei marionete de care păpușarul este momentan dezinteresat și care, în disperare de cauză, recurge la măsuri pe cât de lipsite de substanță, pe atât de neinspirate pentru a-și justifica în felul acesta prezența în fruntea unui minister atât de important.

Cu alte cuvinte, neomarxismul începe să îşi arate colții sub oblăduirea unor necalificați în tainele învăţământului românesc, iar tendinţele de crucificare a ortodoxismului şi a ancestralității poporului român par tot mai evidente în practica unor aventurieri ai scenei învățământului românesc

Cornel Poenar