Alegerile care au avut loc săptămâna trecută la Crucea Roșie din Deva, au pus multe semne de întrebare în ceea ce privește compatibilitatea funcției de președinte al organizației județene. Nu vom insista asupra desfă­șurării evenimentului, întrucât acesta pare să fi respectat procedurile statu­tare.

Un lucru care a ridicat și ridică mai multe semne de întrebare ar fi cel al alegerii noului președinte al Organi­za­ției Județene a Crucii Roșii Hunedoara, în persoana secretarului Primăriei Lupeni, Marius Băloi, ales în lipsă. Am încercat să obținem un punct de vedere de la domnia sa, dar, din păcate, nu a putut fi contactat telefonic, nici pe telefonul fix al primăriei, nici pe mobil – miercuri în intervalul orar 10,31-10,34.
Revenind la activitatea desfășurată în decursul anilor în cadrul Crucii Roșii hunedorene, aceasta a fost gestionată în mare parte cam de aceleași personaje, bene­ficiind tacit de un sprijin gene­rat de interese politice. Nu vrem să intrăm, deocam­dată, în alte amănunte, întrucât dorim să susținem activitatea acestei organizații, să nu-i umbrim munca desfășurată în decursul timpului.
Dacă ar fi să facem o paralelă între cele două persoane care și-au exprimat dorința să fie noul Președinte al Crucii Roșii hunedorene s-ar cuveni să aducem în discuție câteva lucruri care îi recomandă pe cei doi pentru o asemenea responsabilitate.
Diana Diniș, care și-a exprimat personal opțiunea pentru această funcție, este un vechi și energic voluntar al acestei organizații, care a strâns în jurul său, în timp, peste 120 de colegi voluntari, fiind și inițiatorul a zeci de acțiuni caritabile.
Despre Marius Băloi, ”pre­ședintele ales”, care a fost numit în lipsă, nu prea știm nimic, motiv pentru care am dorit să aflăm mai multe, inclusiv un punct de vedere personal un punct de vedere.
Pe surse, am aflat că în interiorul asociației se poartă discuții referitoare la faptul că ginerele fostei respon­sabile a Crucii Roșii este director, iar aceasta a devenit, între timp casier – întocmește ac­tele primare – deși contabilitatea este externalizată.
Să mai notăm că, la finalul alegerilor, delegații la confe­rință au plecat în teritoriu cu baxsuri de făină și ulei, pentru cei care au nevoie de ajutoare.
Oare, în aceste vremuri, făina și uleiul sunt încă la putere?! Sau mențin puterea?!

Cornel Poenar