,,Vei învăța pe cheltuiala ta că de-a lungul vieții, vei întâlni mai multe măști decât chipuri’’ – Luigi Pirandelli

Hoți au fost mereu. De când există dreptul de proprietate, de atunci există și hoții. Toate religiile au interzis furtul și toate regimurile laice au încercat, măcar aparent, să-l suprime. Însă hoția a continuat să existe pretutindeni. Iar metodele hoților au evoluat și s-au adaptat corespunzător, în toate formele de orânduire socială. Și pe la noi s-a furat mereu, însă voi încerca aici doar o retrospectivă empirică a ultimelor decade.

Furtul cel mare, în anii 80, se desfășura chiar din avutul obștesc. În replică, conducătorii comuniști se străduiau, prin serviciile secrete, să fure secrete industriale și tehnologii din Occident.

Practic, nivelul de trai se fura. Magazinele nu aveau nimic interesant de oferit pentru că produsele căutate, oricum puține, de la carne la Pepsi, se vindeau în totalitate „pe sub mână”, de către angajații care le furau. În anii 80, furtul era justificat de foame. Cinstea, corectitudinea și alte valori etice erau puternic susținute de discursuri ideologice, însă ele existau doar în teorie.

Primele furturi

Prezentate public în decembrie 1989, la televizor, au fost cele ale revoluționarilor. S-au furat în zilele alea tablouri din muzee, arme din unități militare inclusiv, au furat mai târziu dreptul de a deține „certificat de revoluționar” și beneficiile aferente, se fura pe față de către ”șmecheri”.

 Șmecherul era, în fond, un substitut al autorității oficiale (de multe ori un bun amic al polițiștilor), un lider absolut, dar fără legitimitate, care stabilea reguli proprii de organizare în comunitate. Se furau alegeri, voturi, chiar si meciuri trucate. Unii au devenit politicieni, alții hoți. Politicienii au furat averea națională (uzine, bănci, secrete de stat, bani din visteria statului etc. Prima preocupare a primilor politicieni ai democrației a fost să fure și să distrugă propriile dosarele pe care le aveau la Securitate, pentru a-și curăța trecutul și a-și netezi viitorul politic.  Statul și-a furat cetățenii prin diferite formule, unele numite certificate de proprietate, altele numite puncte de pensie sau coeficient de indexare. 

Hoția s-a legalizat!

În anii 2000 s-a furat cu terenuri și retrocedări. S-au întocmit acte false prin care s-au furat terenuri, imobile, plaje și păduri, toate aparținând încă statului, adică oamenilor. Hoții din Parlament și-au dat legi discreționare, care le avantajau direct afacerile personale sau le asigurau veniturile pe viață, prin pensii speciale. Complicii lor și-au angajat avocați și au mituit funcționari pentru a putea fura liniștiți, în deplină legalitate. În anii 2000 s-a furat organizat, printr-o rețea locală de administratori feudali, numiți baroni locali. Acești satrapi erau stăpâni incontestabili ai zonelor geografice pe care le dețineau, în mod asemănător cartelurilor drogurilor din Mexic. Baronii locali nu răspundeau în fața nimănui, câtă vreme plăteau tributul agreat puterii suverane de la București și „aduceau” voturile necesare. În funcție de nivelul de înapoiere al regiunii, voturile se puteau obține încă, destul de ușor, prin fraudă, manipulare sau prin coruperea electoratului. Acum, ,,Șefii Baroni’’Fac legi: a UE. Au trecut oamenii la ceva superior să învețe și pe alții din afară.

Evaziunea fiscală

Era generalizată în anii 2000. Salariații erau plătiți „la negru” sau „la gri” (adică salariul minim pe cartea de muncă, iar restul „în mână”). Facturi „în alb” și alte documente fiscale înseriate și ștampilate, dar necompletate, se vindeau pe marginea drumului. În afaceri, trebuia să ai noroc să nu fii furat. În anii 2000 s-a furat organizat. Moralitatea s-a dovedit a fi doar un discurs pe care nu-l mai credea nimeni. Important era să te descurci. Era nevoie să te acoperi cu documente, declarații de avere, transparență bancară și alte proceduri, pentru a-și putea conserva poziția de influență și pentru a putea continua să fure. A devenit esențial ca dosarul unui hoț să fie curat.

Politic, societatea s-a polarizat. Adică, au apărut două mari tabere de interese, care se acuzau reciproc și constant de hoție. Integrarea în UE a crescut și credibilitatea statului, care putea acum să se împrumute mai ușor, pe piețe externe, pentru a obține banii necesari hrănirii tuturor căpușelor sale. Pentru a accede la funcții confortabile în sistemul de stat s-au furat diplome, licențe, doctorate și atestate, s-au falsificat hârtii și s-au inventat studii sau calificări. Unele instituții de stat au devenit găuri negre, adică organizații care nu fac absolut nimic, dar costă o grămadă de bani, din bugetul statului. Mai târziu, pentru angajații de la stat, au apărut sporuri pentru cele mai banale activități, cum sunt sporul de antenă sau cel pentru operarea unui calculator. Nu se putea fura decât cu complicitatea statului.

În anii 2010 s-au furat fonduri europene, s-au produs paleți de hârtii care justificau activități inexistente, diurne, inginerii financiare, spectacole pe hârtie etc.

Marile inginerii financiare

Au devenit apanajul ”băieților deștepți”, care i-au înlocuit treptat pe rudimentarii lor predecesori, în pozițiile cheie. Dar vă dau un singur exemplu, cum s-a furat direct de la Ministerul Finanțelor.

Cum să-ţi poţi imagina că un stat poate rezista când este furat de Ministerul de Finanţe? Cum să construieşti drumuri şi autostrăzi când jaful vine din Ministerul Transporturilor și altele.

În ultimii ani, trei foşti şefi ai Fiscului au fost trimişi în Justiţie pentru corupţie. Cu cine să strângi taxe când şefii Fiscului sunt puşi cu toţii pe furat?

Miniştri, prim-miniştri, parlamentari, primari în funcţie sau „foşti“, toţi milionari din nimic, urlă azi că sunt vânaţi de Justiţie, vor să facă pârnaie în timpul liber .

Mai e de întrebat de ce România este în halul în care este? Unde sunt serviciile, justiția și alții, care nu au măsură la cheltuieli, (bugeturi imense). Cine să dispună controlul averilor demnitarilor, modul în care sunt cheltuiţi banii publici, când primii care fură sunt cei care păzesc bugetul? Cum să taie pensiile speciale când ei sunt beneficiarii? Oamenii au dorit o clasă politică nouă, compusa din ,,Omul Nou”. Acum au de toate pentru tr toți.#rezist#rezist#rezist#

Avem Clotilde, Bulai, Mucușor,Câțu, Fritz, toți crescuți în afară,  în condiții misterioase. Ei sunt produsul prost al ,,efectului de turma”.

Bine ați venit în Neomarxism!

O Românie îndobitocită, plină de ură, lașă și umilită. Da, așa este România de azi, fără busolă, în derivă. Cu mult timp în urmă, spuneam că în sec. XXI, pshiotronicul, arma de modificare a minții oamenilor va distruge omenirea. Azi se adeverește. Puțini pricep că această armă nu doare, nu se vede, dar urmările folosirii sunt catastrofale.

COVID  19 a produs alți milionari, pe seama nenorocirilor, iar medicii se omoară între ei. Flămândul mănâncă trei mici,  ca să se vaccineze. Cât de IDIOT trebuie să fii să asculți de sfaturile lui GATEȘ, SOROȘ, doi atei ce nu cred în DUMNEZEU? Cum poți să minți turma, ca să creezi ,,efectul de turmă”?  Să te hrănești mereu numai cu etichete și lozinci lansate de OCULTA MONDIALĂ este prea de tot.

Oameni buni, deschideți ochii, gândiți, rugați-vă la DUMNEZEU să vă lumineze mintea întunecată.              

Al dumneavoastră, același

Prof.Ioan Romeo Mânzală