Disconfortul pe care-l creează nesimțirea în această țară, deși nu mă așteptam la lucruri serioase în aceste zile, pare de necrezut. Dar, am realizat că suntem într-un haos, în care tronează nesimțirea. Nesimțirea nu e o gre­șeală, neatenție sau lipsă de educație, ea este – pentru un nesimțit veritabil – o Filozofie de Viață, în care crede cu tărie.

Oamenii mor, iar ei împart ciolane, angajează amante, mergem la distracții etc.
Într-o concepție populară larg răspândită, nesimțitul este un om insensibil, cu o percepție redusă a realității sau un om needucat, care nu știe cum să reacționeze în anumite situații. Nimic mai greșit! Nesimțitul este un om destul de sensibil, inteligent și educat, încât să înțeleagă perfect, atât situațiile în care se găsește, cât și așteptările celor cu care interacționează. Un nesimțit nu va recunoaște niciodată – darămite să-și ceară scuze – când i se atrage atenția că a făcut ceva deranjant, așa cum ar fi normal dacă n-ar fi conștient de coloratura și efectul comportamentului lui. Reacțiile nesimțiților la orice observație, fie ea oricât de politicoasă merg de la a se face că nu aud – doar nu lor, care sunt impecabili, li se poate aduce vreun reproș, trebuie că e vorba despre altcineva – până la a te da în judecată sau a “pune băieții pe tine” pentru calomnie. Reacțiile lor au, evident, în comun instinctul de apărare a propriei infirmități.
Nesimțirea are la bază mitul superiorității a priori, rezultat al conversiei fricii de propria non-valoare, îngenunchiere și umilință. Nu cred să existe nesimțit care să nu fi fost umilit și batjocorit de către alți nesimțiți – incluzând aici posibil chiar proprii părinți – până la a nu mai vedea altă soluție decât supunerea față de acest model și mit. Nesimțitul nu este superior printr-o calitate sau acțiune anume, ci aparține în întregime unei specii superioare, formulă prin care evită abil nevoia de a-și proba superioritatea. Ceilalţi, aparțin cu toții altei rase, inferioare, de obicei numită “rasa fraierilor”. Acest construct delirant – minciuna lui cea mai de preț – ajunge cu timpul să fie singurul mijloc prin care nesimțitul își poate asigura res­pectul de sine. Nemaiputând să-și arate fața umană, prea vulnerabilă, nesimțitul ajunge să renunțe la relațiile interumane normale și prin aceasta chiar la visul lui cel mai tainic: să fie iubit și respectat, sau măcar acceptat așa cum este și nu așa cum încearcă să pară. În consecință, nesimțitul este doar un pierzător lamentabil și un om care – odată izolat – ar trebui ajutat, susținut și mângâiat.
Problema nu este nesimțitul ca individ pervertit și captiv, ci nesimțirea ca plagă. Asemeni gândacilor de bucă­tărie atrași de hrana alterată a unei societăți cu o regăsire anevoioasă, aceste dăunătoare se înmulțesc în neștire, până când cineva se hotărăște să facă curat în casă. În caz contrar, plaga ocupă tot spațiul pus la dispoziție, până ce nu mai știi că acolo a fost o casă de om.
Asta s-a întâmplat în București, în aceste zile. Paradoxal ne-nesimțiții au un important dezavantaj moral: dorința lor de a se purta civilizat, inclusiv cu nesimțiții. Dacă nu te-ai supus credinței delirante, că lumea e formată din tine, pretenarii tăi și o mare gloată de fraieri, este foarte greu să faci față unei majorități pentru care acest delir este realitate. Cu toate acestea, efectul de acomodare e extrem de puternic.
Dacă stai destul timp într-un aer îmbibat de flatulență, începi să crezi că e mirosul lui natural, ba chiar începe să-ți placă. Încet, încet găsești cu voluptate plăcerea flatulenței. Dacă aerul tot pute, de ce să nu-ți dai și tu drumul?
Dar până la urmă, ce e de făcut cu această plagă fetidă? Ne adaptăm sau ne opunem? Ne luptăm bărbătește sau le învățăm metodele lune­coa­se? Ne ținem doar de nas? Nesimțirea a cuprins Romania și s-a așezat și la Palate.

După 30 de ani…
Răbdătoarea noastră, ca ființă, a început să se scuture de buruieni. Demnitatea valorii e pe cale de restituire și la noi. Trebuie doar să continuăm să ne facem curățenie în casă. Putem liniștiți să le râdem în nas, știind c-au început deja, din lipsă de mizerie, să se mănânce între ei – și să ne „ îngrașe pământul de flori.”
Florile noastre s-au făcut scrum în Colectiv, Piatra-Neamț, Balș și în alte spitale. Nesimțirea e tot sus cocoțată, ceva mai rafinată, pervertită, poleită cu frânturi de civilizație și “europenism”. Astăzi, nu te mai calcă cu Jeep-ul, azi ”te fac” din dosare. Azi nu mai pun băieții pe tine, îți ascultă discret telefoanele. Nu te mai fură pe față, folosesc bănci străine. Eee … frumos! Până și instituțiile de forță au picat în plasa ei. DNA țipă, pe față, la Balș, în loc să se ocupe de nesimțiți. Din cauza nesimțiților, mor oameni.
Și, în plus, vedem că ne­simțirea se globalizează, spa­țiul geo-politic în criză de valori, pământ fertil pentru proliferarea acestei stricăciuni e mult mai întins, înglobând micul nostru spațiu cu ale lui traume. Experiența

Este ceva ce ni se ascunde!
Și, este foarte clar, la nivel de conduceri de state „se știe” despre ce e vorba. De asemenea, este și mai clar că dacă aceste împrăștieri de viruși ar fi fost.. „benefice”, populația ar fi fost înștiințată, pentru a nu se teme și a-i aprecia pe conducători ! Deci, „ce se ascunde” în spatele acestor viruși pe scară mondială? Cu ce argumente au fost „convinse” conducerile statelor să accepte? Ce „altceva” se mai împrăștie, pe lângă aceste chimicale (ex: viruși, insecte dăunătoare, alte chimicale decât cele declarate etc.)? „Legal” nu e, așa cum minciuna prin omisiune e tot minciună. Că există o aparență de legalitate, se poate, dar legile internaționale (ONU) interzic cu desăvârșire astfel de operațiuni de alterare a mediului la scară locală sau globală….Iar OMS tace! Știe ceva de împrăștierea unor ,,chimicale “cu avionul. Toata presa a spus, ei tac. S-au îmbogățit în timpul nenoroci­rilor.
Citeam despre Angela Merkel; are o casă din 3 camere, nu a angajat, în 18 ani, nicio rudă, nu este suspectă de afaceri, face cumpărături doar cu soțul, face singură mâncare, spală rufe și altele. La noi, escrocheriile se țin lanț, una mai nemernică decât alta.
Bineînțeles că o escrocherie („încălzirea glo­bală”) atrage după sine multe altele… asta era și planul! E bine să ne pregătim, din toate punctele de vedere, căci ceea ce se întâmplă în USA se va extinde peste tot unde se va putea!

Să avem grijă unii de alții!
Și de noi înșine! Merită să trăim așa? Redau câteva fraze dintr-o carte a lui C.S. Lewis, scrisă în 1942: “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”.
“Un tânăr diavol:- Cum ai trimis în iad atâtea suflete? Bătrânul diavol:- Prin frică!
Cel tânăr:- Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete? Bătrânul:- Nu…De o boală!
Cel tânăr:- Nu s-au îmbolnăvit? Nu erau pe moarte? Nu a existat niciun leac? Bătrânul: -… s-au îmbolnăvit. Au murit. Exista un leac…Cel tânăr:- Nu înțeleg…
Bătrânul:- Au crezut din greșeală că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA! Nu
s-au îmbrățișat…Nu s-au salutat… S-au îndepărtat unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane… La tot ce este uman! Au rămas fără bani. Și-au pierdut locul de muncă. Dar se temeau pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat la libertate. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mers nicăieri. Nu și-au vizitat rudele și prieteni. Nimeni nu se gândește la ei, nu au program, strategie, logică etc. Lumea s-a transformat într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri vo­luntari. Au acceptat totul! Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile… Nu au trăit, au murit în fiecare zi! A fost ușor să le ia sufletele mizerabile… Așteaptă o Nouă Lume”.

Noi suntem ”marionetele”!
Când vom vedea, în realitatea noastră, dovezi clare ale destrămării Vechiului și înlocuirea vechilor sisteme cu unele noi, de vibrație mai înaltă? Europa știe de schimbare, noi suntem ,,marionetele”, globaliștii fac ce vor din noi. Nesimțirea tot nesimțire rămâne.
Noi, ca și umanitate, decidem când vom vedea Noua Lume. Totul depinde de alegerile pe care le facem noi, ca și colectiv. Noi facem Noua Lume. Aici discutăm despre a ne asuma Suveranitatea personală, de a ne asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni și pentru propria viață, despre a face alegeri de vibrație înaltă. Cine este Noua Lume? Este lumea cea Noua care va fi în locul celei Vechi. Lumea nu va mai fi cum a fost, ci se va schimba radical, altfel, LUMEA va dispărea! Noi trebuie să ne schimbăm repede, viața, caracterul, comportamentul.
Timpul nu ne așteaptă! Nesimțiți vor mai rămâne, dar foarte puțini. Corupția și Nesimțiții nu vor dispărea niciodată. Atâta timp cât vibrația pământului se schim­bă, trebuie să ne schimbăm și noi. Cu cât suntem mai mulți, realitatea noastră colectivă se schimbă, măcar în percepție.
,,Nesimțiții, tot nesimțiți rămân! Dar ei cu foloasele și noi cu ponoasele”!

Al dumneavoastră, încă un om care nu este nesimțit
Prof. Ioan Romeo Mânzală