Comentariu de Doctor în medicină Melinda – Ildiko MITRANOVICI, medic primar, șefa secției obstetrică-ginecologie, Spitalul Municipal „Dr. Al. Simionescu” Hunedoara.

– Cu ce am putea începe? Cu bucuria trecerii într-un nou an.

Urmăream cu interes ce s-a întâmplat în Italia… știind că tocmai am participat la un congres la Milano pe teme de reproducere umană asistată, anul trecut în ianuarie, … iar în februarie a fost confirmat primul caz  de covid -19 în București…

Nu pot descrie în cuvinte groaza…stresul… cum ne vom descurca cu această boală în condițiile în care țări cu tradiție în medicină nu reușesc să stăpânească situația…ce se întâmplă cu gravidele… cum afectează boala gravida?… dar nou-născutul? Căutam detalii din studiile care tocmai apăreau în conferințele care începeau să fie susținute online. Colegi din țară și din străinătate își aduceau aportul… a apărut primul ghid național cu privire la nașterea gravidelor infectate cu covid-19.

Apoi Spitalul Județean Deva devine spital covid… dar întâi survine carantinarea acestuia… ceea ce înseamnă că toți pacienții, covid și non covid, sunt redirecționați spre alte spitale, în principal la noi, în Spitalul Municipal „Dr. Al. Simionescu” Hunedoara. Nu pot decât să privesc în urmă cu admirație la colegii cei mai încercați: de la boli infecțioase, ATI, medicină internă… care au dus greul în perioada cea mai neagră: martie, aprilie, mai… județul era și roșu, epidemiologic vorbind.

Secția noastră s-a umplut de cazuri obstetricale sau ginecologice, nașteri uneori chiar și 9 într-o zi, dar cel mai greu era de respectat circuitul pacientelor suspecte, confirmate sau infirmate ca infecție covid… să nu uităm că nu aveam încă aparatul de depistare PCR… Probele se trimiteau la Timișoara… apoi la Cluj… și prin efortul Primăriei, la rugămintea managerului și a colectivului medical, s-a achiziționat acel aparat extraordinar care a fost de un real ajutor în gestionarea situației. Aici intervine o altă echipă medicală care a ajutat inclusiv la alegerea aparatului: laboratorul! Cei care tot la fel echipați, prelucrează probele, acele probe care se recoltează de altă echipă… să nu mai vorbim de medicii de la UPU.

Noi, obstetricienii, încercam să convingem autoritățile și Ministerul că gravidele trebuie urmărite și acum, că această boală covid-19 nu a oprit încă nașterile pe planeta aceasta… că noi trebuie să încredințăm gravidele de sprijinul nostru și că le putem oferi consultații în siguranță! Au început dotările corespunzătoare, cu veșnicul stres al achiziționării resurselor care răspund normelor de siguranță! Inclusiv medicii și asistentele au recurs la achiziționarea de măști și echipamente, din simplul motiv al siguranței proprii și a siguranței pacientului, procedurile de achiziție fiind extrem de încete la începutul pandemiei. Mulți oameni inimoși sau firme au făcut donații care au fost salvatoare.

Dificilă a fost decizia de amânare a pacienților cronici, temporizarea anumitor intervenții, cu scopul de a evita aglomerația în secție. Cu toate acestea am reușit să gestionăm situația. Până în momentul în care am fost declarați spital covid… deși nimic din situația epidemiologică nu justifica transformarea unui spital monobloc de o asemenea dimensiune în unitate care să se adreseze unei singure patologii… Putem spune acum că tratăm un număr mic de paciente cu SARS-CoV-2 care să aibă și vreo patologie ginecologică ce nu suportă amânare… câteva gravide, un număr redus de lăuze, câteva nașteri… în schimb am tratat paciente cu pneumonie covid… nu vreau să intru în detaliu cu privire la riscul de malpraxis… aceasta și pentru că am avut deosebita înțelegere din partea managerului instituției și a medicului șef al secției de boli infecțioase. Menționez aici că gravidele cu infecție SARS-CoV-2 reprezintă o categorie aparte, fiind extrem de vulnerabile și putând dezvolta complicații severe în proporție de 30% conform ghidurilor internaționale. Pacientele noastre nu au dezvoltat simptomatologii severe, astfel încât nu au fost incidente în secția pe care o conduc, iar nou născuții au fost toți negativi, neprezentând boala.

Speranțe pentru 2021? Sincer mă bucur că am depășit cu bine anul care a trecut… Nu ne-am infectat în cadrul secției. Cine s-a infectat a luat boala din afara spitalului și toată lumea a depășit cu bine. Pacientele, de asemenea, au depășit cu bine situația, fizic măcar… emoțional a fost greu pentru toată lumea. Privim cu speranță spre viitor. Ne vom strădui să redevenim spital suport covid, să putem ajuta pe toată lumea! Iar cu timpul, sperăm să scăpăm de această boală perfidă care ne-a luat nu doar sănătatea, ci și libertățile, bucuria de a ne face meseria cum eram obișnuiți și chiar bucuria de a trăi pur și simplu!

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș