Sărbătorit în fiecare an la data de 20 iulie, Sfântul Ilie este perceput de creștinii ortodocși drept făcător de minuni și aducător de ploi în perioada de secetă. Prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă.

Viața Sfântului Ilie Tesviteanu

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanu a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, Israel, într-o familie de preoţi. De aici și numele prorocului – Ilie Tesviteanul. Se spune că la nașterea sa, Sovac, tatal lui Ilie, a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe, care îl înveleau pe Ilie în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacără de foc, simbol al râvnei pentru Dumnezeu. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare. Dar, în perioada sa pământeană, Ilie a săvârşit şi păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi.

Este considerat „mustrător al împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitor al prorocilor mincinoşi, minunat făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, cel mai mare între proroci”(ortodox.ro).

Urcarea la Cer a Sfântului Ilie

La încheierea activității sale profetice, după ce a făcut multe minuni, urcarea la cer a Sfântului Ilie arată, în chip duhovnicesc, înălțarea către Dumnezeu a sufletului curățit ca într-un foc de patimi.

Sfântul Ioan Gura de Aur susține că Sfântul Ilie a fost îmbrăcat de Dumnezeu în haina îngerească, a fost luat cu trupul la cer, într-un car de foc, fiind considerat sfântul care aduce ploaia.

Potrivit legendelor

Sfântul Ilie nu și-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor. Potrivit tradiției populare, în Cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneşte năprasnic, pentru a nu-i scăpa niciunul dintre ei (traditii,obiceiuri, superstiții).

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie

În tradiția populară, Sfântul Ilie este perceput ca aducător de tunete, trăsnete, ploi torențiale și incendii. Tocmai de aceea, există mai multe tradiții, obiceiuri și superstiții legate de această zi.

• Întrucât mărul este pomul Sfântului Ilie, potrivit tradiției, nu se mănâncă mere până-n această zi. De asemenea, nu se scutură merele și nici nu se bat unele de altele. În popor, există obiceiul ca mărul să se scuture în ziua de Sfântului Ilie, apoi merele din pom să fie date copiilor de pomană, ro.
• În dimineaţa sărbătorii, se culeg plante de leac, în special busuioc, care se pune la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culeg şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
• De Sfântul Ilie, femeile duc la biserică buchete de busuioc pentru a fi sfințite. După ce ajung acasă îl pun pe foc, iar cenușa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor fac bube în gură.
• De teama pagubelor de pe câmp (trăsnete, ploaie, grindină), în această zi nu se lucrează.
• Sărbătoarea marchează și miezul verii pastorale, când le este permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate de ei, cu multă migală scrie traditii-superstitii.ro.