Guvernanții se lamentează, jelesc și impun prudență la cheltuieli, fiindcă nu-i așa, criza e doamna cu coasa ce bate cu degetele-i descarnate la ușa unei țări sfrijite. Dar nici locatarii vizați nu arată ca s-ar sinchisi de văditele semne ale primejdiei de pustiire.

Mai precis, mâna de ajutor în care stau ticsite fișicurile cu bani europeni este ignorată cu o nonșalanță vecină cu iresponsabilitatea. O impasibilitate bolnăvicioasă însușită benevol. Aduce cu zicala despre capra râioasă, mândră de coada ei înfoiată.
Romania este a șaptea țară din frăția europeană ca mărime a populației, însă se situa, anul trecut, în a doua jumătate a clasamentului, ca dimensiune economică luată în calcul după valoarea PIB. Chestiunea aspirării fondurilor continentale de către țara noastră este de-a dreptul dramatică. Mii, zeci de mii de pagini, bani mulți dați firmelor de consultanță, care vânează de ani buni așa ceva. Din o suta de dosare, trec, poate, unu sau două. Ori s-a greșit ceva, ori nu au punctajul necesar, ori stau pline de praf dosarele depuse de ani de zile, că nu sunt banii aprobați de Bruxelles.
,,Deoarece, pe lângă riscul de a pierde sume foarte consistente din banii alocați perioadei apropiate, economia românească pierde timp scump de recuperare a decalajului față de celelalte națiuni membre ale UE””. Concluzia fără echivoc îi aparține unui reprezentant de prim rang al Comisiei Europene.
Cum sa nu aibă dreptate omul, când rata de absorbție a fondurilor europene se află undeva pe la genunchiul broaștei, măsurându-se într-un procent cu o singură cifră. Principalele cauze ale acestui uluitor fenomen sunt cantonate exclusiv în ograda țării. Mai exact, în dreptul decidenților care o compun. Procedurile licitațiilor din punct de vedere tehnic sunt arhicunoscute.

Mulți veniți, puțini aleși
Cei din urmă, pe sprânceană și cu dedicație. Nivelul alarmant de ridicat al birocrației din sfera autorităților de management produce deopotrivă, indignare, timp risipit și, în cele din urmă, lehamite. Rezultatele sunt extrem de concludente. Un primar de oraș s-a plâns că din 40 de dosare s-au aprobat două, dar a cheltuit pe firme de consultanță zeci de miliarde din banul public. Acei bani sunt aruncați pe fereastră degeaba, fără niciun folos în a face ceva pentru comunitate. În Polonia, dosarul pentru a accesa fonduri europene este compus din cinci-șapte file. Fiecare polonez poate să-și scrie propriul dosar. Ca la noi, la nimeni ! Noi trebuie să fim DEȘTEPȚI, importanți, cu nasul pe sus, că altfel nu suntem români.
Motivările șoarecilor de birou, cu galoane de șefie, cum că personalul este subdimensionat, salvează aparențe de moment. Să treacă la simplificări de procedură și atunci armata de conțopiști nu-și mai găsește rostul!
Același înalt funcționar european este cât se poate de explicit în ceea ce spune: “Am suspendat plăți pentru un proiect fiindcă documentația împovărătoare nu asigura corectitudinea și conformitatea. Beneficiarii aceștia nu mai pot face față problemelor. Procedurile ineficiente și inadecvate sufocă implementarea proiectelor în Romania”. Dixit! De asemenea, finanțistul european a amintit despre numărul excesiv de mare al auditorilor și al controlorilor de proiecte.
Toți alcătuiesc o imensa piatră de moară prin neconcordanța și inconsecvența de care nu se dezic măcar o clipă. “Toate acestea amplifică incertitudinea investitorilor. Autoritatea se protejează de incompetență prin tot mai multe proceduri”, a conchis expertul citat.

S-a creat și o mafie a firmelor de consultanță
Au progresat de la Logan la Mercedes, vorbesc ”elevat”cuvinte europene numai de ei știute, au lângă ei câte două asistente manager și câteva pipițe, care învârt hârtii pentru amărâtul de rând, care crede tot în ceea ce spun băieții de la consultanță. Cer documente peste documente, care nu au nimic de-a face cu fondurile europene. Grupurile așa-zise ,,țintă”sunt o înșelătorie mascată de a suge bani europeni și de a se îmbogăți alții. Din 42 de persoane care, chipurile, fac cursuri, cursuri numai de ei știute, de cei de la celebra ,,consultanță”(parca ar fi o academie) câștigă unu-doi cursanți praf în ochi. Băieții DEȘTEPȚI din consultanță își bagă banii în buzunar și trec cu cei care câștigă, să le indice cum se fac implementarea și achizițiile. Alte etape de a fura bani fără a face nimic, doar a semna niște hârtii. S-a îngrozit și Uniunea EUROPEANĂ de noi și de stilurile noastre de a păcăli organismele internaționale și nu numai, de a ne păcăli pe noi.
În aceeași realistă, dar dureroasă notă acuzativă, Joost Kohlmann, director la Unitatea Comisiei Europene pentru Finlanda, Bulgaria și România a pus degetul pe rană. El a menționat că administrația publică slabă este consecința structurilor ineficiente din sistem și “nu vina funcționarilor publici”.
În opinia oficialului, reforma nu trebuie sa fie una “partizană”, ci convenită cu întreg spectrul politic, iar șeful statului și premierul au obligația să se asigure că recomandările instituțiilor internaționale privind reforma administrației va fi aplicată. Care reformă?

Statul român se șubrezește pe zi ce trece
Noi suntem, inclusiv Președintele, în campanii electorale. Statul nu este interesat de amărâtul de rând să facă și el ceva pentru a tăi mai bine, statul este interesat de a mânca cât se poate de mult de pe om, ca să plătească regește pe cei care nu fac nimic. Corupția nu este înființată de România, uitați-vă în toată Europa ce corupție există în Franța, Germania, Olanda, Italia etc. Corupția în aceste țări, și nu numai, a atins cote alarmante. De ce numai noi suntem circul Europei în materie de corupție? Pentru că cei care alcătuiesc și conduc statul sunt marionetele Bruxelles-ului. La ce trebuie 54.000 angajați la Bruxelles ? O parte sunt cei care fac parte din celebrele laboratoare care fac și desfac afaceri murdare și jocuri politicianiste. Noi anual plătim sume exagerate de bani la Bruxelles și atragem ,,praful de pe tobă”de la Timmermans și acoliții lui. Și atunci, de unde atâția bani din fonduri europene!! Imigranții din Europa trebuie hrăniți regește, fără muncă, fără nimic.
Până atunci, fondurile europene ce pot constitui un important aport financiar nu sunt decât o noțiune abordată în dorul lelii. Fondurile europene le pot accesa tot cei cu bani și relații. Birocrația pentru a obține celebrele fonduri este atât de încurcată încât nici funcționarii nu găsesc capetele. Fondurile europene constituie un moft sau, dacă vreți, o pilulă prescrisă unui copil malnutrit, însă sclifosit și plin de ifose. La urma-urmei, nimeni nu te poate face bine cu sănătatea lui. Ba, una peste alta, mai dam copilului și medicamente expirate, care nu au niciun efect, iar copilul speră că sănătatea lui va fi mai bună. Fondurile europene – o amăgire care fac parte din jocul de cuvinte al politicienilor, jocurilor electorale mincinoase, care nu se văd la orizont, odată cu luminița de la capătul tunelului, marca Ciorbea. Ne îmbătam cu apă rece fără prea multe speranțe. Avem o țară blocată din punct de vedere al investițiilor, al micilor și marilor afaceri, investitorii nu vin în România, fug cât văd cu ochii, haosul se simte pe străzi, în buzunare, în traiul de zi cu zi, în familie și, cel mai grav, în instituțiile statului, așa-zis de drept. Se simte lipsa unei mâini de fier, avem mâini dibace, care conduc doar pentru interesele unora și a altora, de a băga bani în buzunare prin diverse metode. Una din aceste metode este cea care reiese din fondurile europene. Exact cum am amăgi un copil cu o ciocolată. Cred că noi, romanii, nu ne mai putem reveni din aceste nelegiuiri niciodată.
,, Amăgirea ca și speranța sunt cele mai incurabile boli ale omului”.
Al dumneavoastră același Prof.Ioan Romeo Mânzală