Am văzut de ce nu se lasă românii de furat și de ce nu res­pectă legea. O altă meteahnă la care nu putem renunța este disprețul, desconsiderarea față de lege și față de semenii săi. Nu știu să fie român care sa aibă un respect deosebit față de legi, în așa fel încât să-și conducă viața cu gândul la respectarea lor.

Nu numai oamenii obiș­nuiți se arată dezinteresați de ele, ci și cei care ar trebui să le pună în aplicare, sau să vegheze la respectarea lor. Prin contrast, alte state europene au cetățeni și conducători mult mai disci­pli­nați. La noi este un haos total. Orice s-ar întâmpla, cât de grav s-ar încalcă legea, mă refer la cei din vârful statului, nu pățește nimeni nimic, dar nici nu pleacă, nici mutați cu macaraua nu vor să lase scaunele.
Pot să aibă câte dosare ar avea, tot pe scaunul ăla rămân. Poate să aibă orice trecut mizerabil, din contră, este susținut de Europa pentru un scaun mai bun. Deci: ca să ajungi cineva mare în fruntea statului și în Uniunea EUROPEANĂ, trebuie să ai eti­cheta de HOȚ. Nerespectarea legii a devenit un fenomen foarte periculos. Mai trebuie desființată CCR și putem pleca acasă. Rămân câteva partide care doresc acest lucru. O țară în care conducătorii nu respectă legile este o țară în haos, neguvernabilă, fără Parlament și fără Președinte. Românii se hrănesc cu bani negri mai mult.
Indiciul cel mai sigur al acestei stări de lucruri este economia subterană. Nu știu la ce valori se ridică sumele care circulă pe ascuns, specialiștii vorbesc însă de valori mari, părți bune din PIB (35-45%).
Numărul mare de procese în care oamenii fără posibili­tăți de a influența instanțele mor cu dreptatea în mână, în timp ce unii vinovați clar, scapă nepedepsiți, procesele lor durând 10-12ani. Dar degeaba se face de către justiție atâta circ, actorii circului rămân cu banii și proștii cu uitatul la televizor.
Toți mimează că justiția funcționează, când justiția nu funcționează pe probe, ci pe protocoale și ascultări, mai bine mergem la teatru. Poate veni un conducător oricât de drastic în acest sens, mentalitatea nu poate fi schimbată cu forța. Avem o mentalitate tribală, de a ne jupui unii pe ceilalți. Exemplul este luat de la politicieni.

Ce sunt legile?
Legile sunt norme de conviețuire în comun. Respec­tarea unor asemenea norme a fost datoria transmisă de Dumnezeu către poporul evreu, prin decalog și scrierile lui Moise. Însă nici acesta nu s-a arătat foarte vrednic în respectarea lor. Iisus a venit și a ridicat această datorie la alt nivel. Nu prin lege se mântuiește omul, ci prin respectul și iubirea față de semeni și de Dumnezeu. Unde sunt pre­lații să ajute acum duhov­nicesc acest popor ?!
Mulți respectă oamenii după poziția socială, după mulțimea averilor, după statutul și puterea lor în lume. Acest tip de respect, dublat de interesul personal, este adesea mai puternic decât dreptatea, binele și meritul real al lor. Ar fi bine ca nu prin lege să se facă mântuirea, ci prin comportamentul uman. Dar noi nu știm să ne iubim unii pe ceilalți. Dorința de a ocoli legile nu poate fi oprită, se face în echipă, cu avantaje reciproce (la scară redusă), dar cu consecințe negative la scara întregului neam.
Bugetarii acum au cel mai mare avantaj, salarii mari, zile libere cât cuprinde, dar uită esențialul: unde plătești, poți cere calitate. De aceea și serviciile funcționarilor, a medicilor, profesorilor etc. nu mai pot lăsa de dorit. Nu mai pot suferi din cauza contribuabililor care “plătesc ” și contribuie cu mai mult acum. Dar și cei care gestionează banul public trebuie să fie atenți și corecți (aparat supraîncărcat, achiziții discutabile, votanți plătiți ca asistați social), să fie responsabili față de semeni, dacă sunt plătiți de stat. Dar, timpul trece, leafa mare merge, noi muncim cu drag și ne gândim de pe acum la distracții, excursii în străinătate etc. Noi și așa nu respectam nimic, nici pe noi ca nație !!!
Dacă legile se înscriu în drumul comunității spre Dumnezeu, au șanse să fie respectate, însă situația nu este prea roză. Ele se înscriu în comunitatea HOȚILOR! Până când majoritatea nu va ajunge la o conștiință a interdependenței suficient de puternică, va fi greu de promovat respectul și responsabilitatea în această țară. Ei fentează, noi fentăm, și așa ne desființăm, iar fraierii plătesc !

Guvernul Dăncilă
Este hulit, pentru că nu poate scoate la suprafață suficienți bani din economia subterană, că statul e falit, iar relațiile “tovărășești” între români sunt mai puternice. Acum s-au împrumutat trei miliarde de euro să plătească pe unii trântori. Trântorii ăștia aparțin tuturor partidelor. Pentru întreținerea trântorilor, statul jupoaie omul. Exemplu: CAS, dacă omul nu lucrează, de unde să plă­tească pe an 2400 lei?
Măi oameni buni, de ce mai faceți propagandă, când omul nu are de unde? Oamenii mor cu zile acasă. Partidele politice vor ajunge într-un unghi mort, unde nu va mai merge nimeni la vot. Oamenii s-au săturat, legile sunt proaste și nici nu se respectă. Păi dacă omul nu mai este respectat, cum vreți ca el să respecte? S-a mizat ca vor fi bani din fondurile europene. Tot Bruxelles-ul este stăpânul, dă când vrea și la cine vrea.
Incompetența de a reduce evaziunea, recunoscută prin adoptarea acestei soluții pentru ieșirea din criză, nu este doar a guvernului. În primul rând, suntem noi (care acceptăm mita și ilegalitățile), cei ce lovim tot în noi. Victime ale economiei subterane vor fi pensionarii și oamenii de rând, care vor avea prea puține mijloace de subzistență.
Probabil că nu ne simțim responsabili de asta și aruncăm toată murdăria în curtea guvernului. Însă faptul că asistăm la ilegalități făcute chiar de către factorii decizionali și nu ne implicăm, poți pleca românule la culcare. Noi nu mai știm ai cui mai suntem. Noi avem treabă cu toată lumea, dar nimeni cu noi. Toți vin să le dăm ce avem (bogății), dar noi de la cine mai luam ceva?
Guvernul, dacă vrea să lupte, trebuie sa fie eficient în tot ce face. Chiar dacă Parlamentul ar da legile cele mai bune pentru eradicarea evaziunii, cine să le pună în aplicare?
Să presupunem că funcțio­narul care trebuie să facă ordine trece la treabă. Nu cred că ar face prea multe, până când va suna telefonul șefului, a cărui “prieteni” au fost afectați. Însă șeful este primul care trebuie să refuze influențele. Așa se întâmplă și în justiție. Uitați-vă seară de seară la mijloacele media și vedeți ce justiție și justițiabili avem. S-au făcut de râs. Mulți nu mai au treabă nici cu logica mentală, dar să ne mai gândim la caracter, omenie etc.
Daca șeful cel mare al statului își verifica cinstit oamenii, dacă ei fac mai departe acest lucru și nu intervin când se descoperă nereguli, ca să le mușamalizeze, ar fi șanse să se schimbe ceva. Poate un singur om porni un asemenea proces? De câți ar avea nevoie ca să reușească? Unde sunt ei?

Trebuie lăsată campania electorală și ura
La noi, campania electorală începe cu doi ani înainte, iar ura, cum ajungem pe scaune și ne luăm mandatul în primire. Nu există un torționar mai bun pentru un popor decât propria sa lașitate. Când este vorba de strigat în fața palatelor, suntem voinici (în opoziție), dar când trebuie să ne rupem de lumea aranjamentelor, majoritatea suntem incapabili.
Cerem insistent la alții ceea ce nici noi nu putem. Ca și cu preotul. Mirenii îi cer lui să fie sfânt, dar propria lor neorânduială și necinste nici nu o bagă în seamă. Dacă ei s-ar sfinți, i-ar fi rușine și preotului să facă greșeli. Și biserica calcă pe urmele justiției și este la un pas de a se face de ras. Preoții trebuie să fie foarte atenți, că au viitor sumbru.
Dacă legea nu va urmări să slujească cu adevărat cetățenii, nu intereselor, când oamenii vor înțelege că fără o rânduială comună nu există o viață împreună, atunci vor fi șanse de schimbare. Suntem sub legea selecției naturale, nu a dragostei și respectului pentru frații noștri. Ca să trecem la respect, e nevoie de o profundă schimbare de mentalitate. Suntem capabili? Poate. Dar oare vrem asta?
Domnilor români, de ce mergeți la Bruxelles să vă pârâți propria clasă politică, propriul popor? De ce domnilor vă alegem, ca să ne jucați la ruleta Europei?

Al dv.același Prof. Ioan Romeo Mânzală