Tata Einstein spunea: “E o întrebare care uneori mă pune în încurcătură: eu sunt nebun sau ceilalți?!”

Am cunoscut o persoană cu aproape 40 ani în urmă, era un om mai aparte. Trăia într-o lume doar a lui. Își luase din jur doar strictul necesar, ceea ce considera acesta că-l ajută, că îi face bine.
Era un VISĂTOR. Voia să schimbe lumea, să aducă un aport pozitiv oamenilor cu care interacționa. Mă salut cu persoana respectivă, ne îmbrățișăm și mergem să bem o cafea împreună. Nu ne văzusem de zece ani ! Știam că este puternic, avea afaceri mari și multe, dar de doi-trei ani, nu mai auzisem nimic de el. Aflând că sunt colaborator la o publicație, începe să mă întrebe… așteptând de la mine, probabil, ce simțea el nevoia ca cineva să-i răs­pundă concret și concis: cum și de ce au votat cei 6 –șase – europarlamentari în noiembrie 2018 la Bruxelles, rezoluția împotriva Româ­niei?
Timp de 30 de ani, toți cei care au fost la putere au distrus această țară. Acum, cei care se regăsesc pe liste, mai sunt votați? Oare consilierii Dnei Koveși au fost Portocală, Onea, Man, Ardeleanu, Macovei, #rezist ?? Cum explică procurorii că o doamnă a făcut trei ani de pușcărie pentru 60 de lei, iar unii, pentru 11milioane euro, au făcut doi ani ? Cine plătește pentru toate nenorocirile făcute de justiție din 2004 încoace?
Dumnezeu îi va condamna pe toți călăii din România, cei care au distrus suflete nevinovate. Când avem răspunderea magistratului, ca să simtă atunci când se dă o Sentință. Când Președintele, la intonarea imnului stă cu mâna pe inimă, se gândește oare la România sau la altă țară? De ce ne este frică să spunem că suntem naționaliști (nu extremiști), iar cea mai bună democrație a fost pe vremea lui Iliescu? De ce toți hoții din afară, care au furat, NU au fost deranjați de cineva ? Și de ce? Cu ce se ocupă Anticorupția? De ce le place ura, dezbinarea, răzbunarea și tot răul din lume celor care sunt la putere și în opoziție? Unde a fost Anticorupția ? Când va condamna Președintele derapajele urâte din justiție?
Cum să fie probe în dosare, protocoale, interceptări etc??? La capitolul intercep­tări, suntem statul raportat la orele de interceptare cu cei mai mulți ,,teroriști”. Nouă, românilor, ne plac sarmalele, fasolea cu ciolan, zăngănitul cătușelor, ranchiuna, luxul , viața bună, dar fără muncă și ne place ura.

Interese nu mai avem că țara este pe ducă, ca și fabricile
Un exemplu: din 33 de fabrici de zahăr, mai avem trei. Una singură mai are capital autohton. Diferența dintre import și export este, anual, de 15 miliarde euro. Am încercat să răspund prietenului meu, în șoaptă, să nu fim ascultați.
El, în vremurile bune, era un altruist. Participase la acțiuni filantropice. Văzuse și simțise destule. Știa că viața nu e doar roz. Empatiza cu copiii aceia. Se gândea să-i ia acasă pe toți. Își imagina cum le-ar putea schimba viețile. Cât de mult ar conta. Avusese și el un drum presărat cu multe momente dificile. Știa ce înseamnă. Auzea mereu vorbindu-se despre el că e altfel. Nu știa la ce se refereau, nu în­țelegea. Avea un suflet mare. Știa să iubească, să simtă în profunzime, totul la superlativ.
A realizat de-a lungul timpului că poate fi un mare defect. Încerca să scape de asta. Avea o sensibilitate și plutea un aer mai aparte în preajma lui. Avea o înțelepciune, o maturitate înspăimântătoare, de mic. Îi lăsa pe oameni să creadă ca nu știe nimic. Îi lăsa să “pro­fite” de el. Îi studia.
Răsplătea cu bine fiecare rău și totdeauna lăsa de la el. Încerca să nu blameze pe nimeni, era fericit, era un exemplu de prieten. Era clovnul familiei, iubea foarte mult familia, îi plăcea să-i spună familia ,,Carasul”. Avea credință, se închina mereu și credea foarte mult în Dumnezeu. Era mereu zâmbăreț, vesel, bun la suflet și comunicativ. Sarcasmul era la el acasă, în preajma lui. Te făcea mereu să te simți altfel. Lăsa pe cineva să se apropie foarte greu. Dar când se apropia, nu-l mai lăsa să plece.
Reflexia din oglinda îi arată acum altă persoană. Timpul îi îmbătrânise chipul. Era neîngrijit, jerpelit, un om care, peste noapte a albit, un om care atunci când intra cineva pe ușă, tresărea. M-am speriat și eu la început. Nu știam ce este cu prietenul meu, despre care știam că nu avea grija zilei de mâine. Se schimbă lumea, îmi spuneam în sinea mea, dar parcă prea simțeam că la el a venit o schimbare forțată.
Mă gândeam în sinea mea la următoarele fraze, care și acum mă mai străfulgeră: Oamenii sunt diferiți. Tră­im alte vieți. Avem povești diferite. Suntem rezultatul mediului și a interacțiunilor, alegerilor personale și uneori a hazardului. Dar ce se-ntâmplă, de unde atâta superficialitate, de ce ne permitem să ajungem așa?!
Nu mai suntem capabili să relaționăm normal. Păstrăm oamenii doar “pe interes”. Da, sistemul și politicul ne-a făcut să devenim roboți ai unor oameni care încearcă să ne prostească direct s-au prin intermediul votului. Să vedeți ce prosteală va fi anul acesta, a început deja, dar revenind la viața trăită astăzi, nu pot să nu mă gândesc de ce ne este frică și de cine?
Când e vorba și de relații amoroase, renunțăm îna­inte de a începe. Nu avem interes, răbdare.. că doar dacă nu e una/unul, e alta/altul, dar mai contează cine?!

Ne e frică. Nu ne cunoaștem?
Oamenii își aduc aminte de toate fricile și traumele din copilărie și relațiile precedente în momentul prezent, în relațiile prezente. Neconștientizarea lor, a sursei de unde provin, le pot atribui nepotrivit într-un anumit context. Spun toate astea că poate se va trezi cineva să relanseze această corabie colonizată.
Da, suntem o colonie în care ne facem sau mimăm că suntem români. Cine nu dorește, nu vine să fure de la noi!!!… Merg pe la Bruxelles, bat palma și, hai în România la furat, că aici nu le face nimeni nimic. Dacă nu-i convine la vreunul, îl decorăm și mai târziu merge la noi la Bruxelles, unde are un culcuș cald, să întoarcem favorurile pentru trădători. Europa este mare!!! La noi vine cine dorește ceva. Bogățiile noastre sunt puse pe tarabă ca la piață, să le poată fura, nu cumpăra, nu-i deranjează nimeni pe străini, nici chiar cu o citație. Ați văzut cazul Timmermans. Pentru că ne-a denigrat și ne vrea răul, noi l-am decorat.
Cum să-l decorăm pe Timmermans, cât rău ne-a făcut acest om? Oare suntem sănătoși? Au distrus firmele cu capital autohton, au distrus patronii, fermierii, pe toți, dar absolut pe toți. Dacă nu s-a putut altfel, s-au deschis dosarele, fiscul le-a luat tot și așa au venit străinii fără bani, cu o geantă în mână, să ne fure tot. Au reușit! Nu mai avem nimic, facem politică să ne aflăm în treabă. De ce votăm? Să votăm oameni care nu ne mai apără interesele?
Votăm oameni care, pe față, ne arată că au bătut palma cu alții. Atunci devenim un ,,Land” german sau un ținut franțuzesc și stăm acasă. Ne angajăm toți la stat, că acolo chiar este de stat, dar luăm bani că nici nouă nu ne vine sa credem. Prietenul meu era un fost om de afaceri, chiar puternic, iar statul român, inclusiv jus­tiția, politicul și ,,baieții”
l-au lăsat doar cu pantalonii de pe el. Dar la o privire atentă, pantalonii erau din Cehia….
Nu am putut să mă exprim la acea cafea nenorocită, băută cu lacrimi în ochi. Ce am fost și ce am ajuns? El încercase să se extindă cu afacerile și încerca să se înscrie într-un partid. Acum nu mai are nimic, avere, familie, prieteni, casă, mașină, doar pantalonii. Dumneavoastră știți ce am ajuns, iar răspunsul îl putem da la urna de vot, când nu vor pleca mulți la Bruxelles, că tot degeaba merg, ca să mănânce banii țării, să o ponegrească. Halal români!!!
Nu avem oameni verticali, nu avem oameni puternici de stat, nu avem oameni cu personalitate. De ce avem doar ,,Cerșetori ” de voturi, care umblă din casă în casă? Spune tu, cititorule, cu asemenea timpuri create de alții, care nu sunt verticali, unde ne îndreptăm?
Cititorule, cunoaște-te pe tine !
Tu ce erai, ce ești acum?! De ce reacționezi cum o faci?!
Îți doresc să devii cea mai bună variantă a ta!
Reflexia din oglindă începea să devină încețoșată și, un gând se tot strecoară să-i tulbure liniștea: “eu sunt nebun/ sau ceilalți?!’”

Al dumneavoastră același Prof.Ioan Romeo Mânzală