O țară unde președintele nu e președinte, premierul nu e premier, miniștrii nu-s miniștri. O țară fake. Asta a ajuns România.

De ce nu vine nici naiba din străinătate pe aici, să discute cu noi? Pentru că nu are cu cine discuta,

Credeți că americanii nu știu who is who in Romania? Sau că francezii, germanii, britanicii nu știu ce se întâmplă aici?

Aceeași întrebare o pun toți: de ce ar veni să negocieze chestii cu niște oameni despre care știu că n-au nicio putere, că sunt niște păpuși de paie ale unor forțe oculte care nu sunt la vedere.

O situație dramatică, iar una din consecințe o vedem inclusiv zilele acestea, când tot Sistemul, după ce a dat-o de gard îngrozitor odată cu dezatrul MAGA în SUA, se chinuie să ne convingă la televiziuni și pe rețelele de socializare că e foarte bine ce s-a făcut până acum, că s-a mers „all in“ pe Trump.

România e în acest moment o țară în derivă, despre care nu se știe cine o conduce, de fapt. De la instalarea lui Nicușor Dan la Cotroceni, niciunul dintre cei mai importanți lideri europeni – premierul britanic, cancelarul german ori președintele francez – n-a călcat pe la București. Oamenii ăștia nu vin aici pentru că n-au cu cine să discute, de fapt. Ei știu foarte clar că nici președintele, nici premierul și nicio altă persoană aflată în conducerea oficială a țării nu au, de fapt, vreo putere de decizie, iar cei care hotărăsc ce se întâmplă sunt în altă parte, ascunși vederii publicului.

A fi intelectual nu înseamnă numai a citi Marile Cărți ale culturii universale; înseamnă a asimila aceste Mari Cărți, a deveni aceste Mari Cărți, a-ți schimba ființa în acord cu Marile Cărți. Din păcate, omul de litere occidental și cel din Romania doar parcurge Marile Cărți fără să le asimileze. Motivul invocat e că modernitatea reprezintă un pas înainte al istoriei, de parcă știința, tehnologia și bunăstarea ne-au făcut mai profunzi, mai buni, mai iubitori și mai spirituali. Liberalismul și comunismul sunt opiul intelectualului modern, care crede prostește că nu avem cum sa fim antimoderni după instaurarea statului de drept, după capitalism sau după Marx.

Argumentul meu e că tocmai după capitalism și după comunism se cere imperios omului lucid sa fie antimodern deoarece contractul social și statul de drept nu își au originile în modernitate, ci în creștinism și în Grecia antică. Poți foarte bine sa fii antimodern în același timp în care ești pro stat de drept și pro contract social. Dimpotrivă, istoria arată că sistemul capitalist a subminat statul de drept și contractul social: este cazul modului în care nazismul a ajuns la putere în Germania. Liberalismul, care în epoca clasică a instaurat statul de drept și separarea puterilor în stat, a creat în Germania terenul propice instaurării dictaturii naziste pentru că alienase și masificase omul. Din păcate, nu observă nimeni că există o contradicție în interiorul liberalismului: el susține statul de drept până în punctul in care acest stat de drept devine nefuncțional datorita transformării omului în marfă. Iar azi vedem că egalitatea în fața legii și separarea puterilor în stat sunt grav încălcate în tarile capitaliste, pe de o parte datorita concentrării puterii în mâinile câtorva plutocrați, și pe de altă parte datorita monopolurilor din sectorul corporatist. Ce egalitate în fața legii și ce separare a puterilor în stat exista atunci când serviciile secrete și justiția acoperă traficul de droguri sau când economiștii capitalismului radical (Friedman, Walter Block, etc) cer legalizarea drogurilor? Ce egalitate în fața legii exista când capitalismul fura de la săraci, iar socialismul fura de la bogați?

Statul de drept

Și separarea puterilor în stat sunt compatibile numai cu un sistem economic distributist care moralizează piețele și nu permite furtul sau transferul de bogăție de la un actor la altul. Liberalismul ne propune un stat de drept lipsit de morală și o piață distorsionată de monopoluri și de acumulare nelimitată de putere. Exemplul elocvent în acest sens e Hayek, filosof al liberalismului clasic și economist capitalist cu Premiu Nobel în economie. Hayek scrie că el vrea o societate morală, dar în același timp respinge conservatorismul și naționalismul pe motiv că sunt pentru un stat puternic, deci incompatibile cu liberalismul. Dar n-ai cum sa ai o societate morală daca statul de drept e supus plutocrației naționale și globale. Statul trebuie să iasă de sub puterea banului pentru a fi în mod real stat de drept, iar liberalismul nu poate îndeplini această condiție pentru că liberalismul înseamnă Imperiul Banului. Statul nu poate fi de drept decât dacă guvernează o economie localizata, morală, total descentralizată, democratizată și formata din angajați proprietari cum propune distributismul; numai un astfel de stat e liber și independent în raport cu capitalul. Comunismul propune abolirea statului de către proletariat; capitalismul propune abolirea statului de către corporații – ideea centrală în ambele situații e că statul devine mai intervenționist in economie pe măsură ce se acționează înspre abolirea lui, exemplu fiind statul în URSS și statul în Occident după criza din 2008 (statul american și statele UE s-au aflat brusc în poziția de a finanța marile bănci ca sa nu se prăbușească). Aceste experiențe arată că există o dinamică a statului: cu cat vrei sa îl diminuezi spre abolire, cu atât el devine mai intervenționist in economie.

A venit Băsescu în 2004 și ne-a spus că face el justiție în România, termina el corupția. A creat DNA. Intelectualii liberali s-au pus în jurul lui ca să primească și ei o funcție în stat: consilier, ambasador, consul, director ICR,  ministru al culturii sau al educației. Până la urmă, daca tot am fost reeducați în comunism sa nu avem conștiința națională, de ce sa refuzam politicile liberale de eradicare a unui popor, de ce sa refuzam favorurile, funcțiile și banii sistemului? Până la urmă, intelectualii neoconservatori au fost vreodată în opoziție în 36 de ani de capitalism? Sau au contestat vreodată sistemul de la stânga la dreapta? Sau a fost vreun președinte de stat cu care ei sa nu fie de acord și să nu îl susțină? Nicidecum. Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis, Nicușor Dan – absolut toți au fost susținuți de intelectualii neoconservatori.

Problema e că românii habar n-au în ce grad e coruptă aceasta țară. Am informații din interiorul sistemului că toate lucrările de infrastructură din toate localitățile României sunt căpușate la greu de primari, prefecți și subprefecți. Nu exista nici măcar un singur primar, prefect, subprefect, președinte consiliul județean în această țară care să nu fure milioane de euro la fiecare asfaltare de bulevard, la fiecare amenajare de parc, la fiecare reamenajare de borduri și trotuare, la fiecare construcție de stadion, la fiecare ridicare de vreo sala polivalentă, la fiecare renovare de clădire istorică etc.

O asfaltare de bulevard central, de vreo 2 km, dintr-un oraș din sudul țării știți cât a costat în acte în aceasta vara?  Un miliard de euro! „Afacerile” se fac în felul următor: orice lucrare de infrastructură dintr-o localitate e cotata la de 10.000 de ori mai mare prețul execuției decât în realitate; banii vin de la bugetul local, iar ce rămâne în urmă execuției e furat de primar, prefect și subprefect./președinte consiliul județ. Așa este în fiecare județ, indiferent de partidul din care fac parte primarii, la orice lucrare de infrastructură.

Mai vedem că școlile țării sunt pline de droguri. Elevii de liceu trag pe nas prafuri albe sau se injectează, în loc să-i citească pe clasicii literaturii. În tot acest timp, niciun traficant internațional de droguri nu e prins de DIICOT în Portul Constanta! SRI și DNA nu fac justiție în această colonie, ci dețin dosarele tuturor politicienilor pentru a-i șantaja, când ajung la putere, să facă „ce trebuie”, adică să lingă pantofii Occidentul, să nu taxeze corporațiile străine și să nu se schimbe nimic în această țară, inclusiv sunt șantajați să nu se revină la legea educației a lui Haret, care în 50 de ani de aplicabilitate a dat lumii cei mai mari intelectuali și oameni de știință.

Romania e condamnată la neputință

La îndobitocire, la corupție și la dispariție etnică de către instituțiile de forță ale statului, alea care în mod normal ar trebui sa se ocupe cu funcționarea normală a statului și cu dezvoltarea economică și culturală a poporului. SRI, DIICOT, DNA, Armata, Poliția, Biserica Ortodoxă Română, Curtea de Apel – toate aceste instituții știu foarte bine ce fac: distrug cu bună știință tot ce e de distrus, distrug actul de justiție, multiplica corupția și fac propaganda prooccidentală, vezi Doamne, suntem în UE și totul funcționează corect pentru că am primit avize favorabile pe justiție de la Bruxelles.

Romania are nevoie de un ZBIR din afara partidelor, care să scoată Romania din UE și să facă legi dure împotriva corupției, cum ar fi pedeapsa cu moartea. Altminteri ne amăgim singuri că suntem în UE și că din această cauză în România corupția e mica. Dar în Ucraina  corupția este mult mai mare.

Cinci valize pline cu milioane de euro au fost descoperite în două mașini care aparțin lui Zelenski și soției sale.

Această afirmație nu vine din partea opoziției ucrainene și nici dinspre Rusia, ci tocmai de la NABU, Biroul Național Anticorupție al Ucrainei, o instituție care funcționează chiar în cadrul statului condus de Zelenski. Anchetatorii NABU au confiscat două vehicule aparținând cuplului prezidențial. În interior, au găsit cinci valize burdușite cu milioane de euro.

Într-o țară aflată în război, finanțată cu miliarde de euro de către aliații săi, chiar instituția însărcinată cu protejarea acestor fonduri a deschis o anchetă care îl vizează direct pe președintele ucrainean. Ajutorul internațional este dat pentru a acoperi costurile pentru armament, asistență medicală și salariile soldaților. În schimb, se pare ca o mare parte din ajutorul financiar acordat Ucrainei a ajuns în valize descoperite asupra președintelui și a soției sale.

Despre neo-marxism

În momentul de față, cu rost și fără rost, este vehiculat termenul de neo-marxism. Cred că fenomenul este prezent și periculos dar, nenorocirea este că, acest concept de “neo-marxism” nu este înțeles în ceea ce are esențial.

Pentru a fi mai clar. În lumea imediată există două credințe fundamentale și care se exclud reciproc: teismul (credință în Dumnezeu) și ateismul.

Teismul înseamnă credință că lumea, văzută și nevăzută, a fost adusă în existența de Dumnezeu, că oamenii au fost creați după “chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, că pentru încălcarea poruncii divine oamenii au fost alungați din Rai, că Dumnezeu nu a încetat să lucreze pentru mântuirea oamenilor, că El s-a arătat, în diferite chipuri strămoșilor noștri, iar în final, Fiul Său s-a întrupat și a lăsat Biserica Drept Măritoare, Ortodoxă,  ca singură cale de mântuire și întoarcere în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu.

În chip necesar această învățătură arată că starea oamenilor în  lumea imediată este vremelnică și că locuința noastră veșnică este în  lumea cealaltă adică, după faptele noastre, în Rai sau Iad. În această perspectiva oamenii ar trebui să fie preocupați de modul în care se pot mântui și califica pentru Rai. Aceasta ar trebui să le fie prioritatea absolută. Iar, cum spuneam, calea este urmarea învățăturii Bisericii Drept Măritoare, Pravoslavnica Ortodoxă. Această nu înseamnă că obligațiile ce revin oamenilor în condițiile existenței în lume” trebuiesc neglijate. Grija față de “trup” este obligatorie. Dar această grijă nu trebuie să devină obsesie și prioritate. Iar aici intervine aberația credinței ateiste.

Ateismul  este tot o credință, una care tăgăduiește existența lui Dumnezeu. În sine este absurdă, căci tăgăduiește o “existență” care nu poate fi dovedită. Căci un Dumnezeu care  ar putea fi “dovedit” nu este cu putință.

Dar, în lipsa lui Dumnezeu ateiștii vor ,,aducerea cerului pe pământ”, deci “Turn Babel”, Guvern Mondial,”Egalitate”, care, pentru ei înseamnă uniformitate și mediocritate. Istoria a dovedit că întotdeauna regimurile ateiste au sfârșit în violență și în teroare. Nici nu poate fi altcumva, căci obsesia cu existența imediat, cu  lumea văzută, nu face decât să exacerbeze pasiunile, patimile și egoismul. Obsesia cu “este al meu” nu poate produce decât dezbinare, ură, războaie și individualism mortal Acestea sunt în fapt “neo-marxismul”.

Pe cei care îl practică și îl promovează îi putem recunoaște imediat după vehemența cu care sunt împotriva ortodoxiei și  vehemența cu care promovează aberațiile umane, invertirile sexuale, ura contra Neamului și Familiei. Să nu ne lăsă amăgiți de vorbele lor găunoase. Să ținem minte că ateismul și mlădița lui otrăvită neo-marxismul, înseamnă teroare și sânge nevinovat vărsat fără milă.

Mișcările politice ateiste sunt dușmanii jurați ai Neamului nostru Românesc. Iar vârful lor de lance este azi, Uniunea Salvați România. (Cu scârbă,… Alex Nemoianu, istoric, USA).

Viața este atât de complicată încât nu mai înțelegem nimic și nici nu știm încotro mergem cu asemenea conducători.

 Al dumneavoastră

 Prof.ing. Ioan Romeo Mânzală