Ce înseamnă „acasă” atunci când nu vezi? UPT provoacă viitorii arhitecți, în cadrul unui program internațional, să regândească frumusețea și incluziunea

Cum poate fi construită o casă în care o persoană nevăzătoare să nu se simtă doar în siguranță, ci să se bucure de frumusețea spațiului și să simtă că îi aparține? De la această întrebare pornește un Program Intensiv Mixt (Blended Intensive Programme – BIP) găzduit de Universitatea Politehnica Timișoara, în perioada 26–31 octombrie 2026. Aproximativ 40 de participanți din cinci instituții europene de învățământ superior sunt invitați să exploreze, dincolo de regulile funcționalității și ale accesibilității, dimensiunea senzorială, estetică și emoțională a arhitecturii.

Pentru cei mai mulți dintre noi, „acasă” este un cuvânt pe care îl putem defini pornind de la amintiri, senzații și imagini familiare. Dar cum se construiește acest sentiment atunci când lumea nu este percepută vizual? Cum poate fi recunoscut frumosul prin texturi, materiale, sunete, lumină sau contraste? Și cum poate arhitectura să răspundă nu doar nevoii de orientare și deplasare autonomă, ci și dorinței de confort, de bucurie și de apartenență?

Sunt întrebări la care participanții programului sunt provocați să caute răspunsuri printr-un exercițiu de inovare și creativitate, în care experiența umană devine punctul de plecare al proiectării. Miza nu este doar aceea de a imagina spații în care o persoană nevăzătoare se poate descurca independent, ci și spații în care se poate simți bine, în care poate descoperi frumusețea și pe care le poate numi, cu adevărat, „acasă”.

În deschiderea programului, conf. univ. dr. arh. Cristina-Maria Povian și conf. univ. dr. arh. Anamaria Andreea Anghel, coordonatoarele BIP-ului, le-au urat bun-venit participanților la o săptămână dedicată explorării unor noi perspective asupra arhitecturii. Organizați pe echipe, aceștia vor încerca să transforme întrebările de la care pornește programul în idei și soluții concrete, explorând atât posibilitățile oferite de tehnologiile contemporane, cât și resursele arhitecturii tradiționale.

Orașul însuși devine parte a acestui proces de învățare. Tururile în cartierele istorice ale Timișoarei și vizita în județul Hunedoara le vor oferi participanților ocazia de a observa arhitectura locală, de a descoperi felul în care materialele, detaliile constructive și organizarea spațiului contribuie la identitatea unui loc și de a privi patrimoniul construit dintr-o perspectivă diferită.

În intervenția sa, conf. univ. dr. arh. Bogdan Demetrescu, prodecan al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul UPT, i-a invitat pe oaspeți să descopere Timișoara, arhitectura orașului și relația dintre universitate și comunitatea în mijlocul căreia aceasta își desfășoară activitatea. La rândul său, Cristina Săracu, coordonatoarea Serviciului Diversitate, Echitate și Incluziune al UPT, le-a vorbit participanților despre nevoile persoanelor nevăzătoare, aducând în discuție experiențe și perspective esențiale pentru înțelegerea unei arhitecturi cu adevărat incluzive.

Programul reunește participanți de la Polytechnic Institute of Bragança (Portugalia), Poliarte Accademia di Design (Italia), Escuela Superior de Arte y Diseño de Andalucía (Spania), International Hellenic University (Grecia) și Politecnico di Torino (Italia). Etapa de mobilitate fizică de la Timișoara este precedată de o componentă online, desfășurată în perioada 12–23 octombrie 2026, care completează formatul mixt al programului.

Pe parcursul activităților, participanții vor explora posibilitățile oferite de scanarea și modelarea 3D, de imprimarea 3D și de metodele tradiționale de analiză și prototipare. Aceste instrumente îi vor ajuta să dezvolte concepte și soluții de proiectare centrate pe oameni, în care accesibilitatea, expresia estetică și incluziunea socială să nu fie obiective separate, ci părți ale aceleiași viziuni.

Provocarea adresată participanților depășește, așadar, căutarea unor soluții de proiectare accesibile. Ea îi invită să-și pună la încercare propria sensibilitate artistică și să exploreze felul în care frumusețea arhitecturii poate fi exprimată și percepută dincolo de văz. Ce face un spațiu să fie frumos atunci când nu îl poți privi? Cum pot materialele, texturile, sunetele și proporțiile să alcătuiască o experiență estetică și să dea naștere sentimentului de „acasă”? Lucrând în echipe internaționale, studenții sunt chemați să caute împreună răspunsuri, punând în dialog experiențe culturale și perspective diferite. Tocmai această întâlnire dintre arhitectură, sensibilitate artistică și diversitatea experienței umane face din program mai mult decât un exercițiu de proiectare: o ocazie de a regândi ce înseamnă frumusețea și pentru cine este creată.

Programul este coordonat de conf. univ. dr. arh. Cristina-Maria Povian și conf. univ. dr. arh. Anamaria Andreea Anghel, alături de doctoranda Ioana Antonia Tănase, specialist în mobilier și amenajări interioare.

Partajează această știre

Lasă un răspuns