Sistemul actual selectează incompetenți și sociopați pentru funcțiile de putere!
Care este durata de viață a unui sistem care recompensează sociopații, care preferă să se încreadă în sine, mai degrabă decât competența?
Să facem legătura dintre selecția naturală și patologia puterii.
În cartea sa din 2012, „Înțelepciunea psihopaților”: ,,Ce ne pot învăța sfinții, spionii și ucigașii în serie despre succes” , autorul Kevin Dutton a descris modul în care atributele sociopatologiei sunt, într-un fel, neutre din punct de vedere valoric: atributele sociopatologice care caracterizează un criminal periculos pot caracteriza, de asemenea, un neurochirurg calm și performant. După cum explică Dutton în eseul său „Ce ne învață psihopatii despre cum să reușim”(Scientific American): ,,Psihopații sunt neînfricați, încrezători, carismatici, nemiloși și concentrați. Totuși, contrar credinței populare, nu sunt neapărat violenți. Departe de a fi un caz clar – fie ești psihopat, fie nu ești – există, în schimb, zone interioare și exterioare ale tulburării: cam ca zonele tarifare de pe o hartă a metroului. Există un spectru al psihopatiei de-a lungul căruia fiecare dintre noi își are locul, doar o mică minoritate de vedete locuind în „centrul orașului”. Deși există, evident, un loc pentru sociopații de înaltă performanță în profesiile care recompensează aceste caracteristici, ce se întâmplă cu sociopații care înlocuiesc competența cu viclenie și înșelăciune? Pentru un context, să ne uităm la „Patologia puterii” de Norman Cousins, publicată în 1988.
Cousins era preocupat în mod special de Statul Securității Naționale, alias complexul militar-industrial, care la acel moment al istoriei SUA era angajat într-un Război Rece cu Imperiul Sovietic. Cousins a descris patologia puterii astfel:
„Legate de tendința puterii de a corupe sunt și alte tendințe care reies din paginile istoricilor:
- Tendința puterii de a ascunde informațiile;
- Tendința puterii de a deveni o teologie, neadmițând alți zei înaintea sa;
- Tendința puterii de a distorsiona și deteriora tradițiile și instituțiile pe care a fost menită să le protejeze;
- Tendința puterii de a-și crea un limbaj propriu, făcând alte forme de comunicare incoerente și irelevante;
- Tendința puterii de a pregăti terenul pentru propria utilizare.
În termeni mai generali, am putea adăuga: tendința puterii de a manifesta aroganță, orgolii, intimidare, înșelăciune și substituirea statului de drept de către elite.
Selecția naturală nu este operantă doar în natură; este la fel de operantă în organizațiile umane, economii și societăți. Oamenii reacționează la orice set de stimulente și descurajatoare prezente. Dacă înșelarea și păcălirea altora este puternic stimulată, în timp ce integritatea și onestitatea sunt pedepsite, oamenii vor gravita către organizarea de escrocherii și scheme de delapidare. Ce comportamente recompensează statu quo-ul nostru? Denaturarea, ofuscarea, jaful legalizat, delapidarea, frauda, o varietate de escrocherii, manipularea sistemului, viclenia, minciuna și înșelăciunile ingenios concepute. Să facem legătura între patologia puterii și comportamentele selectate de Status Quo-ul nostru. Rezultă un sistem care selectează o categorie specifică de sociopați: cei a căror singură competență constă în organizarea de escrocherii.
Nu e de mirare că avem o conducere aleasă nu pentru competență, ci pentru viclenie. Ceea ce este stimulat în sistemul nostru este să divulge jumătăți de adevăr și propagandă cu o față serioasă și să pună în aplicare escrocherii care înrădăcinează patologia puterii.
Care este durata de viață a unui sistem care recompensează sociopații care preferă să se joace cu încrederea în sine, în loc de competență? Dacă nu schimbăm stimulentele și descurajările, sistemul este sortit eșecului.
Europa vrea război. Ministrul de Externe al Poloniei, Radosław Sikorski, a declarat recent: “Dacă Putin vrea o luptă, dacă Ucraina nu îi este suficientă, atunci vom face ceea ce am făcut întotdeauna.
„Ţara este condusă doar de români: Fritz, Hunor,Tanczos, Cseke, Pambucian, Siggfried, toți români adevarați.
Și acum întreabă-te un lucru simplu. De ce are clasa politică europeană nevoie de acest limbaj tocmai acum și de acești,, români”? Pentru a îngropa prostiile făcute cu ,,sacrificiile” și jertfa poporului român. Cât va fi ,,hoarda progresistă”, noi vom fi numai sacrificați. S-au îmbogățit toți nenorociții, iar românii suferă.
Bolojan, Nicușor, Ciolacu, USR, UDMR trebuie sa plătească, nu politic, ci penal, și cu averile. AUR mi se pare un partid cu picioare de lut. Iar acest partid a devenit ,,jucăria”lui Simion și Peiu. Nu din întâmplare, evident.
Europa se confruntă cu o criză economică structurală, pe care niciun politician nu are curajul să o recunoască. Datoria publică a statelor membre a atins niveluri istorice. Inflația a erodat puterea de cumpărare a clasei de mijloc. Industria germană (motorul economic al continentului) este în declin accelerat. Tinerii educați nu mai cred în sistemul care le-a promis prosperitate. Războiul este cel mai vechi instrument al distragerii atenției. Când economia se prăbușește, ai două opțiuni:
– reformezi sistemul și îți asumi costul politic;
– găsești un “dușman” extern și redirecționezi frustrarea populației spre el;
Clasa politică europeană
A ales întotdeauna varianta a doua. Războiul justifică cheltuieli publice masive fără reforme reale. Războiul suspendă întrebările incomode despre pensii, salarii și corupție. Războiul creează un context în care “nu este momentul” pentru opoziție, pentru critică, pentru responsabilitate.
Deci, nu te întreba dacă vine războiul. Întreabă-te cui îi servește. Și mai ales, unde ești tu poziționat când sistemul se reconfigurează?
Informația corectă, la momentul corect, face diferența dintre cei care pierd și cei care câștigă în orice context.
Miron Mitrea lansează un atac fără precedent: „România trece prin cel mai mare jaf din ultimii 36 de ani”. Acuzații dure la adresa Guvernului Bolojan. Sunt declarații care trec neobservate. Și sunt declarații care aprind imediat scena politică. Asta nu înseamnă că Mitrea este îngeraș.
De această dată, Miron Mitrea a ales a doua variantă. Fostul ministru al Transporturilor susține că România traversează un moment extrem de periculos și afirmă că Executivul condus de Ilie Bolojan încheie contracte de miliarde de euro care avantajează companii din Germania. Iar ceea ce spune în continuare este și mai dur.
Mitrea afirmă că actualul Guvern nu doar că va rămâne mult timp la Palatul Victoria, ci că în această perioadă continuă să semneze contracte uriașe. Printre exemplele invocate de acesta se numără acordurile din domeniul apărării și proiectul privind portofelul digital. În opinia sa, în jurul acestor contracte gravitează numeroase afaceri și servicii conexe care generează câștiguri importante. Fostul ministru susține că România va suporta costuri uriașe în următorii ani și compară valoarea ratelor viitoare cu investițiile care ar putea finanța sute de kilometri de autostradă.
Dar criticile sale nu se opresc aici. Mitrea afirmă că România cumpără echipamente militare care nu corespund modului în care se desfășoară conflictele moderne și consideră că accentul ar trebui pus pe tehnologii precum dronele. Un alt subiect care l-a nemulțumit este portofelul digital.
Acesta susține că administrarea datelor cetățenilor de către o companie germană ridică semne de întrebare și afirmă că proiectul implică interese economice importante. Finalul intervenției sale este însă cel care a atras cea mai mare atenție.
Mitrea afirmă că, în opinia sa, actualul Executiv este susținut inclusiv de unele formațiuni care pretind că îi sunt adversare. Iar concluzia sa este una extrem de severă „Asistăm la cel mai mare jaf la care a fost supusă România în ultimii 36 de ani”, a declarat acesta, referindu-se la valoarea contractelor despre care vorbește.
Totodată, fostul ministru a precizat că nu poate spune dacă premierul acționează cu intenție sau este influențat de alții, însă și-a exprimat propria opinie critică la adresa acestuia. Declarațiile lui Miron Mitrea au stârnit deja numeroase reacții în spațiul public și este de așteptat ca subiectul să rămână în centrul dezbaterii politice în perioada următoare.
Crezi că aceste acuzații sunt justificate sau consideri că este vorba doar despre un nou conflict politic? Asta se întâmplă astăzi, dar să vedem cum pe vremea lui Iorga s-au găsit soluții de a depăși crizele.
Nicolae Iorga și distributismul
Nicolae Iorga a fost un savant, geniu și enciclopedist, naționalist, adeptul sistemului economic distributist, nu capitalist, și avea convingeri politice îndreptate împotriva PNL. Membru titular al Academiei Române. Un veritabil aristocrat al spiritului.
Ce este distributismul? Distributismul este un sistem economic antisocialist și anticapitalist care susține răspândirea larga a proprietății productive prin cooperative private deținute în mod democratic de angajați după principiul „un om, un vot”. Distributismul este singurul sistem economic care distruge monopolurile private și publice și care democratizează capitalul. „Democrația” liberală nu este democrație reală atâta vreme cât accepta doar votul pentru partide, dar nu accepta și votul pentru proprietatea asupra capitalului. Într-o corporație capitalistă deciziile se iau piramidal, numai de către manager; într-o cooperativa distributista deciziile se iau în mod democratic de către toți angajații proprietari ai cooperativei. Într-o corporație, managerul are salariul de 500 de ori până la 1500 de ori mai mare decât angajatul obișnuit lipsit de drepturi; într-o cooperativă, managerul are salariul de cel mult 20 de ori mai mare decât al unui angajat obișnuit proprietar al cooperativei. Din acest motiv, distributismul nu crează inegalități sociale extreme și nici sărăcie; astăzi în lume, capitalismul dominant a creat o societate extrem de inegală, în care cei mai bogați șapte miliardari ai planetei împreună cu trilionarul Elon Musk dețin peste 50% din bogăția planetei. Acest lucru creează sărăcie, imposibilitatea de a dezvolta țările sărace și instabilitate economică și socială, instabilitate care se va vedea bine la următoarea criza economica, care va fi și ultima a capitalismului tocmai pentru ca instabilitatea economică și socială generată de inegalitatea extremă e una din cauzele principale ale colapsului civilizațional, conform istoricilor care au studiat colapsul civilizațiilor de-a lungul timpului.
Într-o societate capitalistă
Doar intre 5% și 20% din oameni sunt proprietari de capital; într-o societate distributistă proprietarii de capital sunt în număr de 100%. Capitalismul și socialismul sunt ideologii moderne anticreștine. Distributismul e un sistem economic creștin cu fundament scripturistic în Faptele Apostolilor, versetul în care se spune că primii creștini dețineau totul în comun, dar și cu baza în Vechiul Testament. Distributismul își are în mod indirect originea în micile comunități de țărani din preistorie și Antichitate, care au apărut odată cu descoperirea agriculturii în jurul anului 10 000 i.d. Hr. De exemplu, Nicolae Iorga scrie în primul volum din „Istoria românilor” că țăranii daci trăiau în mici comunități democratice și dețineau o parte a pământului în comun în mod democratic.
Julius Caesar și Tacitus descriu triburi germanice în care adunările oamenilor liberi decideau anumite chestiuni importante, iar terenurile erau redistribuite periodic sau administrate în comun. La slavii timpurii existau forme de proprietate colectivă și adunări ale satului. Mai târziu, în Rusia s-a dezvoltat sistemul numit „mir” sau „obșcina” unde comunitatea satului controla o parte importantă a terenurilor și redistribuia parcelele între familii. În multe cetăți grecești exista proprietate privată, dar și terenuri comunale. Totuși, acestea nu erau comunități țărănești egalitare; existau diferențe mari de avere și statut.
Pentru perioada neolitică (după apariția agriculturii) nu avem documente scrise. Arheologii presupun că multe sate timpurii funcționau prin consens și cooperare deoarece: comunitățile erau mici; nu există întotdeauna dovezi ale unor elite foarte bogate; lucrări precum irigațiile sau apărarea necesitau cooperare colectivă.
Primele cooperativele agricole moderne
Apar în Anglia în secolele 17-18. Apoi, cea mai celebră origine a cooperativelor industriale o găsim în 1844 la Rochdale, Anglia, unde un grup de 28 de muncitori textili cunoscuți drept Rochdale Society of Equitable Pioneers creează o cooperativă bazată pe principiile:
un membru = un vot;
aderare voluntară;
distribuirea surplusului către membri;
control democratic.
Aceasta era inițial o cooperativă de consum, dar principiile sale au fost preluate ulterior de cooperativele industriale și agricole din întreaga lume. Pentru cooperativele de producție (fabrici deținute de muncitori) exemple apar în Franța în anii 1830–1840 și în Marea Britanie în anii 1830–1850, influențate de ideile lui Robert Owen.
Astăzi, distributismul exista în toate țările dezvoltate ale lumii (prin bănci distributiste, cooperative industriale, agricole, etc), dar nu este majoritar. Cea mai bogată regiune din Italia, Emilia Romagna din nord, are o economie distributistă foarte puternică, cu peste 10 000 de cooperative industriale care aduc la PIB-ul regiunii un procent de peste 40%. Aceste cooperative oferă cele mai mari salarii din Uniunea Europeană tocmai pentru că sunt entități economice democratice, nu piramidale cum sunt corporațiile. În Spania exista Cooperativa Mondragon și Universitatea distributistă Mondragon. Distributismul e bine dezvoltat în țări precum Elveția, Franța, Canada, Noua Zeelanda, țările scandinave.
România interbelică
A fost scoasă din sărăcie nu de capitalism, ci de distributismul susținut de Partidul Național Democratic al lui Nicolae Iorga și de Partidul Național Țărănesc al lui Ion Mihalache.
Distributismul e sistemul economic care va înlocui capitalismul după colapsul acestuia în următorii ani. Prin lipsa democratizării capitalului și concentrarea lui în mâini private, capitalismul nu e un sistem economic sustenabil. Cu cât miliardarii devin și mai bogați și cu cât săracii și mai săraci, iar clasa de mijloc se subțiază, așa cum arată statisticile, capitalismul își pregătește singur propriul colaps.
Nu faceți greșeala să vă uitați în gura intelectualilor liberal-conservatori pseudoculti și idioți din Romania cu doctorat sau studii postdoctorale în Occident. Sunt atât de inculți și de idioți încât habar n-au ce urmează.
În 1989 a colapsat economic socialismul; acum urmează capitalismul. Foarte bine a punctat Dan Deaconu.
- Vă reamintesc câteva indicii: ,,Romania nu este coruptă, este jefuită de o haită de lupi din țară și afară, care fură tot ce se poate”.
Definiția antiromânismului: Ilie Bolojan, 42 miliarde datorii în 10 luni etc.
Îndatoririle României (obligații): Ucraina trebuie sprijinită, Moldova trebuie ajutată, Europa apărată, (S Mureșan).
Al dumneavoastră, același
Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală
