Într-un sistem medical aflat în continuă dinamică și presiune, rolul conducerii îngrijirilor medicale devine esențial pentru calitatea actului medical și pentru buna funcționare a echipelor din secții. Adriana Gulaş, Directorul de îngrijiri al Spitalului Municipal „Alexandru Simionescu” Hunedoara vorbește despre responsabilitatea coordonării personalului medical, despre provocările zilnice din teren, dar și despre satisfacțiile unei profesii construite pe empatie, disciplină și respect față de pacient. Dialogul de mai jos surprinde viziunea unui profesionist care vede în actul de îngrijire nu doar o funcție administrativă, ci o misiune umană profundă.

– Se vorbește că sunteți omul potrivit la locul potrivit. Cum comentați?

– Este o apreciere care mă onorează, dar pe care o privesc cu multă responsabilitate. Consider că omul potrivit la locul potrivit este acela care își înțelege rolul, își respectă echipa și are capacitatea de a lua decizii corecte în momente importante. Într-un spital, această responsabilitate este cu atât mai mare, pentru că în centrul activității noastre se află pacientul. De aceea, încerc să îmi desfășor activitatea cu seriozitate, echilibru, respect față de oameni și dorința de a contribui la buna funcționare a spitalului.

– Care vă sunt cele mai semnificative atribuții conform fișei postului și cum le îndepliniți?

– Cele mai importante atribuții ale mele sunt coordonarea activității personalului de îngrijire, urmărirea respectării procedurilor, organizarea activității în secții, asigurarea calității actului de îngrijire și colaborarea permanentă cu conducerea spitalului, cu directorul medical, medicii șefi, asistenții șefi și celelalte structuri ale unității. Încerc să îmi îndeplinesc aceste atribuții prin prezență constantă în teren, prin comunicare cu echipele din secții și printr-o atenție continuă la nevoile pacienților. Consider că nu poți coordona corect o activitate dacă nu cunoști realitatea de la nivelul secțiilor, problemele personalului și situațiile concrete cu care se confruntă pacienții.

– Cum vă raportați la propria persoană? Dar la colaboratori?

– Față de propria persoană sunt exigentă. Încerc mereu să învăț, să mă adaptez și să îmi îmbunătățesc modul de lucru. Funcția pe care o ocup nu îți permite să rămâi pe loc, pentru că sistemul medical este într-o continuă schimbare, iar responsabilitățile sunt mari. Față de colaboratori încerc să fiu corectă, deschisă și fermă atunci când este nevoie. Cred foarte mult în comunicare, în respect reciproc și în munca de echipă. Un spital funcționează bine doar atunci când fiecare își cunoaște rolul și îl îndeplinește cu responsabilitate.

– Care vă este viziunea față de funcția pe care o aveți?

– Pentru mine, funcția de director de îngrijiri nu înseamnă doar coordonare administrativă, ci și implicare directă în creșterea calității îngrijirilor acordate pacienților. Este o funcție care cere organizare, atenție, echilibru și capacitatea de a lucra cu oameni diferiți, în situații uneori dificile. Viziunea mea este ca activitatea personalului de îngrijire să fie una bine organizată, umană, profesionistă și orientată spre pacient. Îmi doresc ca fiecare pacient care ajunge în spital să simtă că este tratat cu respect, empatie și grijă, nu doar din punct de vedere medical, ci și uman.

– Punctați-ne o satisfacție profesională pe care nu o veți uita niciodată.

– Una dintre cele mai mari satisfacții profesionale este atunci când vezi că munca unei echipe se transformă în încredere din partea pacienților. Un simplu «mulțumesc» spus sincer de un pacient sau de familia acestuia valorează enorm și îți confirmă că efortul depus are sens. De asemenea, mă bucur atunci când văd colegi tineri care cresc profesional, capătă încredere și devin oameni de bază în secțiile în care lucrează. Pentru mine, aceasta este o satisfacție importantă: să știu că am contribuit, măcar puțin, la formarea, susținerea și încurajarea lor.

– Decupați frumosul din viața dumneavoastră.

– Frumosul din viața mea vine din familie, din oamenii dragi și din momentele simple, dar sincere. În plan profesional, frumosul vine din sentimentul că munca ta are sens, că poți ajuta, că poți schimba ceva în bine, chiar și prin gesturi mici. Într-un spital vezi și suferință, și teamă, și oboseală, dar vezi și multă putere, recunoștință și omenie. Acesta este frumosul pe care îl descopăr mereu în profesia mea: oamenii care merg mai departe, pacienții care prind curaj și colegii care își fac datoria cu suflet.

– De cine depindeți?

– În activitatea mea depind de echipă, de buna colaborare cu managerul spitalului, cu directorul medical, cu medicii, cu asistenții șefi și cu întreg personalul de îngrijire. Nimic important nu se poate realiza singur, mai ales într-o unitate medicală. În același timp, depind și de respectarea regulilor, a procedurilor și a cadrului legal. În sistemul medical, responsabilitatea este comună, iar rezultatele apar atunci când există colaborare, disciplină profesională și comunicare corectă.

– Care vă sunt cunoștințele, calitățile și abilitățile?

– Consider că printre calitățile mele se numără seriozitatea, capacitatea de organizare, răbdarea, atenția la detalii și dorința de a găsi soluții. În această funcție este important să ai cunoștințe profesionale solide, dar și abilități de comunicare, coordonare și gestionare a situațiilor dificile. Trebuie să știi să asculți, să decizi, să mediezi și, uneori, să fii fermă. Nu este o funcție ușoară, dar este una care te responsabilizează permanent și care îți cere să fii aproape atât de pacienți, cât și de personalul pe care îl coordonezi.

– Vă amintiți de vreun eșec profesional?

– Cred că orice om care muncește și își asumă responsabilități trece și prin momente dificile. Nu   le-aș numi neapărat eșecuri, ci lecții profesionale. Au fost situații în care lucrurile nu au ieșit așa cum mi-aș fi dorit sau în care mi-am dat seama că se putea comunica mai bine, organiza mai eficient sau interveni mai rapid. Important este să nu treci peste astfel de momente fără să înveți ceva din ele. În profesia noastră, fiecare lecție trebuie transformată într-o îmbunătățire, pentru că în spatele fiecărei decizii se află oameni și pacienți.

– Care vă sunt defectele?

– Probabil unul dintre defectele mele este faptul că uneori sunt prea exigentă, atât cu mine, cât și cu cei din jur. Îmi doresc ca lucrurile să fie făcute corect și la timp, iar acest lucru poate fi uneori solicitant pentru echipă. În același timp, cred că exigența, atunci când este însoțită de respect, corectitudine și comunicare, poate deveni o calitate necesară într-un domeniu atât de sensibil cum este sănătatea.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră legea compensației?

– Pentru mine, legea compensației înseamnă că munca, seriozitatea și binele făcut se întorc într-o formă sau alta. Poate nu imediat, poate nu întotdeauna vizibil, dar nimic din ceea ce faci cu responsabilitate și suflet nu este pierdut. În profesia medicală, această compensație nu este mereu materială. Uneori este respectul colegilor, încrederea pacienților sau liniștea că ți-ai făcut datoria așa cum trebuie.

– Care vă este visul pentru destinul profesiei?

– Visul meu este ca profesia de asistent medical și activitatea personalului de îngrijire să fie tot mai respectate, mai bine înțelese și mai bine susținute. Îmi doresc ca oamenii care aleg această profesie să o facă din vocație, dar și să aibă condițiile necesare pentru a lucra cu demnitate și profesionalism. Pentru viitor, îmi doresc o echipă bine pregătită, unită, empatică și orientată spre pacient. Cred că valoarea unui spital nu se vede doar în aparatura, echipamentele sau condițiile hoteliere pe care le oferă, ci mai ales în calitatea oamenilor care îngrijesc pacienții zi de zi.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș