Ziua Mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii este marcată în fiecare an pe 8 mai, dată care amintește de începuturile mișcării internaționale dedicate sprijinului umanitar.

Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie a apărut în 1859, la inițiativa omului de afaceri elvețian Henry Dunant (8 mai 1828-30 octombrie 1910), după Bătălia de la Solferino, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale secolului.

Astfel, Ziua Mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii este sărbătorită la această dată pentru a marca ziua de naștere a fondatorului mișcării umanitare, Henry Dunant.

Acesta a atras atenția asupra nevoii de a crea societăți de ajutor și de a adopta un acord internațional care să protejeze răniții și persoanele implicate în îngrijirea acestora, notează cruecearosie.ro.

Bătălia de la Solferino și începuturile voluntariatului

Bătălia de la Solferino a avut loc pe 24 iunie 1859, în nordul Italiei, unde armatele Franței și Austriei, formate din peste 320.000 de oameni, s-au confruntat timp de 16 ore. În urma luptei, aproximativ 40.000 de oameni au murit sau au fost răniți.

Henry Dunant, aflat în zonă pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri, a fost profund marcat de amploarea dezastrului umanitar.

El a mobilizat localnici dintr-un sat apropiat și timp de trei zile a îngrijit răniții, indiferent de tabăra din care făceau parte.

Experiența de la Solferino l-a urmărit după întoarcerea în Elveția, iar în noiembrie 1862 a publicat, pe propria cheltuială, o carte inspirată de cele văzute pe câmpul de luptă.

Emblema crucii roșii

Tot în 1863, 12 șefi de stat au semnat prima Convenție de la Geneva și a fost adoptată emblema crucii roșii pe fundal alb, menită să ofere protecție celor care îngrijeau răniții pe câmpul de luptă.

La finalul Conferinței Internaționale din 1863, ideea lui Dunant privind înființarea unor societăți de voluntari în fiecare țară a devenit realitate.

Primele astfel de societăți au apărut în Württemberg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia și Prusia, urmate de Danemarca, Franța, Italia, Mecklenburg-Schwerin, Spania, Hamburg și Hesse.

Ulterior, acestea au devenit cunoscute ca Societăți Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

Liga Societăților de Cruce Roșie

Liga Societăților de Cruce Roșie a fost înființată oficial la 5 mai 1919, cu sediul la Paris, de societățile de Cruce Roșie din Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia și Statele Unite.

Principalul obiectiv era îmbunătățirea sănătății oamenilor din țările grav afectate de cei patru ani de război.

Organizația avea și rolul de a consolida și uni societățile de Cruce Roșie existente în activitățile de sănătate, dar și de a sprijini crearea unor noi societăți.

O parte importantă a activității sale a fost oferirea și coordonarea ajutorului pentru victimele dezastrelor naturale și ale epidemiilor. Din 1939, sediul permanent al organizației este la Geneva.

În 1991, Liga Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie și-a schimbat denumirea în Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

Crucea Roșie Română

Crucea Roșie Română, parte a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, este cea mai mare organizație umanitară din țară și are o lungă tradiție de ajutorare a persoanelor vulnerabile.