Sclavia nu a fost niciodată abolită, ci doar eficientizată. Dacă odinioară sclavul era proprietatea privată a stăpânului, astăzi el este plasat pe piața muncii, închiriat și utilizat atât timp cât generează profit acceptabil pentru stăpân. Contractul de muncă stabilește condițiile în care a avut loc închirierea sclavului și reprezintă dovada închirierii lui, iar salariul reprezintă plata pentru închirierea temporară a sclavului. Din punct de vedere financiar, este mult mai eficient să închiriezi un sclav doar pe durata dorită decât să întreții un sclav și familia acestuia pe întreaga lui durată de viață. Această sclavie moderna a zilelor noastre de către ,,imbecili conducători” cu pretenții care conduc lumea.

Lumea – circ pentru imbecili cu pretenții

Mă apucă groaza. Nu panica. Nu neliniștea. Groaza.

Groaza că trăiesc printre oameni care habar n-au ce li se întâmplă. Și mai grav: nici măcar nu vor să știe. Se agață de etichete ca de colaci de salvare într-un ocean pe care nu-l înțeleg. Se ceartă, se înghit, se aplaudă, se scuipă – și niciunul nu vede tabla de joc. Toți au păreri.

TOȚI! Romantiști, nihiliști, evoluționiști, creaționiști, liberali, tradiționaliști, comuniști, progresiști, transumaniști, transpersonaliști, budiști, mozaici, feministe, woke, boomer, zoomer, hipsteri, naziști, anarhiști, ecologiști, patrioți, gnostici, astrologi, pediatri, zoofili, agnostici, analfabeți funcționali cu master în leadership personal. Toți cred că știu.

Toți vorbesc. Toți au câte o convingere mare cât TikTok-ul.

Și-n tot acest bâlci grotesc de idei, valori și hashtaguri…Lumea merge fix în direcția unora care nu sunt nimic din toate astea. Ei nu postează. Nu protestează. Nu votează.

Nu scriu pe Facebook, nu cred în dreapta sau stânga, nu pun steag la poză. Ei doar… conduc. Îi numești cum vrei: magi sociali, elite oculte, dirijori ai haosului.

Dar adevărul e simplu: Ei știu. Voi credeți. Ei gândesc în suprasisteme. Tu te cerți în subcategorii. Ei apasă un buton și tu te revolți. Ei mută o piesă și tu ești gata să-ți rupi familia pentru o opinie care nici măcar nu e a ta.

Tu zici că ești liber? Ești un șurub. Și știi ce face un șurub într-un sistem stricat? Exact nimic. Poți să fii șurub de aur, poți să ai certificări ISO, poți să te crezi luminat. Dar dacă sistemul în care funcționezi e programat să se autodistrugă, atunci TU ești doar un martor cu diplomă.(A.Basarab.)

Știi ce face un mag social cu masele? Le pune să se bată. Să se jignească. Să se divizeze. Să moară pentru idei pe care nu le-au înțeles niciodată. Și funcționează. Funcționează perfect. Român contra român. Femeie contra bărbat. Alb contra negru. Vaxx contra antivaxx. Hristos contra yoga. Fiecare contra fiecăruia, ca să nu mai rămână nimeni contra lor. Tu crezi că lupți pentru adevăr?

Nu…Lupți pentru o păpușărie pe care alții o trag de sfori. Și dacă nu vezi asta, meriți să fii păcălit. Meriți să fii manipulat. Meriți să porți eticheta cu mândrie și să nu vezi că ești doar o piesă într-un spectacol scris de alții, pentru o lume în care singurul păcat este să gândești singur. Așa că… bine ai venit în marele circ al civilizației moderne. Unde fiecare e convins că are dreptate. Și nimeni nu se întreabă: „Cine a scris regulile jocului?”

Prietenia adevărată nu se vede în zilele ușoare, când totul merge bine și e loc de râs și de voie bună. Atunci e simplu să fim împreună. Dar prietenia se cunoaște când vine greul, când se strânge omul și nu mai are putere. Nu cât de des vorbim contează, ci cât rămânem unii lângă alții atunci când viața apasă. Acolo se vede dacă e dragoste adevărată sau doar o obișnuință. Prieten adevărat e acela care nu pleacă atunci când îți este greu. Nu caută motive să se depărteze, ci găsește putere să rămână. Vine lângă tine, chiar dacă nu-l chemi, pentru că simte. Nu pentru datorie, ci din inimă. Și poate nu spune multe, dar prezența lui îți dă liniște și curaj. Așa lucrează dragostea: în tăcere, dar cu multă putere. Și la urmă, nu contează câți oameni avem în jur, ci câți rămân cu adevărat. Cei care nu sunt doar la bucurie, ci și la necaz. Cei care nu se sperie de greutăți, ci stau lângă tine și te ajută să mergi mai departe. Asta e prietenia curată: statornică, simplă și plină de inimă. Și prin ea, Dumnezeu ne arată că nu suntem singuri. Toate aceste lucruri sunt conduse  după legile divine. Vorbim de cele mai multe ori despre, legile divine’’;singurele legi care sunt valabile în Univers.

Legile Divine – singurele legi valabile în Univers

Singurele legi valabile în Univers sunt legile create de Divinitate, legi pe care le putem denumi legi divine. Divinitatea nu are nicio conotație religioasă. Legile divine cuprind inclusiv legile naturii și legea morală care spune că ești liber să faci ce dorești cu condiția să nu lezezi pe nimeni. Legile divine pot fi intitulate Lex divina. Legile naturii pot fi intitulate Lex naturalis. Legea morală poate fi intitulată Lex moralis.

Politicienii susțin că ei au dreptul de a face legi. Legile sunt bazate întotdeauna pe știință, realitate și adevăr, sunt inalienabile, sunt imuabile și sunt universal valabile. Oamenii nu dețin capacitatea de a face legi. Așa-numitele legi, deci cele create de om, sunt în fapt numai niște reguli contractuale. Aceste reguli contractuale sunt scrise în limbaj uman, iar limbajul uman este interpretabil. De aceea, ele nu se pot aplica, ci numai interpreta. Suveranitatea asupra interpretărilor aparține întotdeauna oligarhilor. În plus, aceste reguli contractuale nu au fost semnate nici de către cei care le-au creat și nici de ceilalți oameni. Politicienii susțin că ei au dreptul de a face astfel de reguli deoarece acest drept le-ar fi fost acordat prin vot de către oameni. Oamenii nu au dreptul de a face reguli pe care să le denumească legi și să le aplice asupra vecinilor săi folosind amenințarea cu violența. Oamenii nu pot delega politicienilor un drept pe care nu îl au. În consecință, politicienii nu au dreptul de a face reguli pe care să le denumească legi pentru a le aplica asupra oamenilor folosind amenințarea cu violența .

 Așa-zisele legi nu se pot aplica

Se aplică numai interpretarea lor. Legile de tip uman nu se pot aplica deoarece ele sunt redactate în limbaj uman, iar limbajul uman este întotdeauna interpretabil. În consecință, așa-zisele legi se interpretează după care se aplică interpretarea lor. Interpretarea așa-ziselor legi conduce la subiectivitate și la arbitrariu, așa cum dovedește realitatea din ziua de astăzi. Astfel, judecătorii iau decizii după următorul principiu:„În majoritatea cazurilor și în cazurile cele mai importante se decide în favoarea celui mai puternic. În cazurile de importanță minoră și în cele mai puține cazuri se decide în mod just”.Numărul așa-ziselor legi este foarte mare, iar dacă ținem seama că o astfel de „lege” are mai multe articole și că articolele au mai multe paragrafe ajungem la concluzia că posibilitatea de interpretare a legilor este extrem de mare. În acest caz, judecătorul are o marjă extrem de mare, se poate spune chiar infinită, de interpretare. Exprimat în mod drastic, dar în acord cu realitatea, se poate spune că judecătorul poate să facă din victimă făptaș și din făptaș victimă. Judecătorii sunt numiți în funcție de către politicieni ceea ce face ca judecătorii să fie niște angajați ai clasei politice. Rezultă de aici că deciziile judecătorești sunt decizii politice și nicidecum decizii juridice așa cum ni se sugerează.

Așa-zisele legi sunt făcute de oameni și sunt imperfecte. Ele pot fi legitime numai în cazul în care sunt în deplină concordanţă cu legile divine şi cu cele ale naturii. Așa-zisele legi care nu sunt în concordanță cu legile divine și cu cele ale naturii sunt ilegitime. Așa-zisele legi care sunt în concordanță cu legile divine și cu cele ale naturii sunt redundante. În consecință, oamenii nu au nevoie de reguli, denumite în mod greșit legi, create de oameni.

Regulile făcute de oameni și denumite în mod eronat legi, spre deosebire de legile divine şi cele ale naturii care acţionează în mod direct asupra fiinţelor umane, nu se pot aplica în mod direct oamenilor. Ele se aplică în mod indirect prin intermediul unei identităţi birocratice fictive formate din certificatul de naştere. Certificatul de naştere este o identitate birocratică fictivă inventată de sistem. Ea conţine numele, prenumele, data naşterii şi alte date inventate de oamenii sistemului. Fiinţa umană nu are însă nicio legătură cu certificatul său de naştere şi nici cu identitatea fictivă creată de acest document. Dacă îţi vei schimba numele, spre exemplu, nu vei muri, iar identitatea fictivă din registrele sistemului va dăinui în continuare şi după moartea persoanei înregistrate în acest document. După cum se vede foarte bine, fiinţa umană nu are nimic în comun cu identitatea birocratică fictivă creată de sistem. Sistemul creează această identitate birocratică fictivă şi sugerează cetăţenilor că ar exista o legătură între această identitate şi un anumit om. Acest lucru este fals. Nu există această legătură. Regulile create de om și denumite în mod eronat legi se pot aplica numai în cazul în care ar exista o legătură între identitatea birocratică fictivă şi fiinţa umană. Această legătură însă nu există, după cum s-a demonstrat mai sus.

Regulile create de om și denumite în mod eronat legi sunt impuse cu amenințarea unei pedepse deci sunt impuse prin intermediul fricii. Frica înseamnă control și conduce la un nivel inferior de conștiință.

Regulile create de om și denumite în mod eronat legi pot să fie diferite de la o locație la alta și de la o perioadă de timp la alta. În consecință ele sunt arbitrare și nu au nicio bază științifică.

În concluzie, aceste reguli sunt create de indivizi care nu au dreptul de a crea legi, nu sunt legitime sau sunt redundante, nu se pot aplica, ele se interpretează în mod subiectiv, marja de interpretabilitate a acestor legi este extrem de mare astfel încât deciziile judecătorești sunt practic subiective și arbitrare, ele conduc la decizii politice deoarece judecătorii sunt numiți în funcție de către politicieni, sunt imperfecte, nu au o bază științifică, ele variază de la o locație la alta, ele variază în timp și acționează indirect prin presupunerea mincinoasă că între identitatea birocratică creată de sistem și omul respectiv ar exista vreo legătură. Societatea umană nu are nevoie de legi create de om deoarece acestea creează inechitate, arbitrariu, subiectivism, haos și violență. Lipsa acestor reguli nu conduce la haos și violență, așa cum ni se sugerează de către autorități, ci la o societate bazată pe libertate și natura firească a lucrurilor.

Singurele legi legitime, perfecte și valabile sunt legile divine. De aceea, oamenii trebuie să se supună numai legilor divine și a celor ale naturii. Legile divine și cele ale naturii nu se creează, ci se descoperă. (Extrase Mihail Ispan, autorul unei cărți despre Dumnezeu si Legile divine).

Ne place să credem că oamenii greșesc fără să vrea. Că au avut o zi proastă, că au reacționat la nervi sau că pur și simplu nu și-au dat seama cât de tare ne dor cuvintele și acțiunile lor.

Dar hai să fim sinceri. Când o persoană face exact același lucru pentru a cincea sau a zecea oară, după ce i-ai explicat cu lacrimi în ochi cât de mult te afectează, nu mai e o simplă întâmplare. E o alegere clară. Pur și simplu au cântărit situația și au decis că disconfortul tău contează mai puțin decât confortul lor.

Adevărul dureros e că scuzele își pierd absolut orice valoare când comportamentul rămâne identic. Să ierți la nesfârșit nu te face un partener mai bun, te face doar prizonierul propriei tale frici de a rămâne singur.

Nu poți schimba un om dându-i mai multe șanse să te dezamăgească. Oprește-te din a oferi reduceri la respectul pe care îl meriți. Dacă nu pun preț pe tine acum, nu o vor face nici la a suta șansă.

Referitor la circul lui Bolojan în Parlament și unele partide așa zise pro-europene, care ne prostesc pe față ca pe proști, le spun tuturor politicienilor un mic citat, N.Iorga: ,,Prostul, în general, pentru propria-i bunăstare dă tot sufletul, neamul și țara”.

La revedere domnule Bolojan. Urmează ND cu peronul pe dreapta. Moțiunea a trecut, nenorocirile oamenilor rămân.

Al dumneavoastră

 Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală