În 2025, sustenabilitatea nu mai este o opțiune, ci o condiție de supraviețuire economică. În timp ce Uniunea Europeană accelerează implementarea directivei privind raportarea de sustenabilitate (CSRD), companiile românești încep să descopere ce înseamnă, în termeni practici, „amprenta de carbon” – un concept care va sta la baza evaluării oricărei afaceri în următorul deceniu.
Amprenta de carbon nu este doar un indicator de mediu, ci un barometru al eficienței operaționale și al maturității de management. Iar calculul acesteia, în baza standardului GHG Protocol (Greenhouse Gas Protocol), a devenit un exercițiu obligatoriu pentru tot mai multe organizații – de la corporații listate până la firme medii cu activitate în producție, transport, construcții sau servicii.
Ce este amprenta de carbon și de ce contează
Amprenta de carbon reprezintă cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră (GES) generate direct sau indirect de activitatea unei organizații, a unui produs sau a unui serviciu.
Este exprimată în tone echivalent CO₂ (tCO₂e), o unitate care agregă nu doar dioxidul de carbon, ci și alte gaze cu efect de seră — metan (CH₄), oxid de azot (N₂O), gaze fluorurate etc.
Cele trei categorii de emisii – Scope 1, 2 și 3
Conform GHG Protocol, emisiile sunt împărțite în trei categorii principale (scopes), care reflectă nivelul de control al organizației asupra surselor de poluare:
Scope 1 – Emisii directe
Sunt emisiile rezultate din surse controlate direct de companie.
Exemple:
- Arderea combustibililor în centralele proprii (gaz, motorină, benzină);
- Utilizarea mașinilor de serviciu;
- Procese industriale care generează emisii (ciment, oțel, chimie, agricultură).
Scope 2 – Emisii indirecte din energie
Acestea provin din consumul de energie electrică, termică sau de răcire cumpărată de companie.
Deși nu sunt produse direct de firmă, ele depind de mixul energetic al furnizorului.
Scope 3 – Emisii indirecte din lanțul valoric
Sunt cele mai complexe și extinse emisii, provenite din întreg lanțul de aprovizionare și distribuție.
Include:
- producția materiilor prime;
- transportul mărfurilor de către furnizori sau clienți;
- utilizarea și eliminarea produselor;
- deplasările angajaților, investițiile și chiar serviciile achiziționate.
În multe cazuri, Scope 3 reprezintă peste 70% din amprenta totală a unei companii, iar calculul său necesită colaborare cu furnizorii și partenerii de logistică.
Cine calculează și cine raportează deja în România
Din 2024, toate companiile mari și cele listate la bursă sunt obligate să raporteze indicatori ESG (inclusiv amprenta de carbon), conform directivei CSRD.
În România, printre companiile care au început deja raportarea și reducerea emisiilor se numără:
- OMV Petrom – publică anual raportul de sustenabilitate cu date detaliate privind emisiile Scope 1, 2 și 3, cu obiectiv de neutralitate climatică până în 2050.
- BCR și Banca Transilvania – raportează emisiile proprii (Scope 1 și 2) și încearcă evaluarea portofoliului de finanțări (Scope 3).
- Kaufland România – a redus consumul energetic prin panouri fotovoltaice instalate pe magazine și a implementat transport electric urban pentru livrări.
- Ursus Breweries și Coca-Cola HBC România – au înlocuit flotele de distribuție cu vehicule hibrid și au început procese de compensare pentru transportul internațional.
- Dacia (Renault Group România) – calculează anual emisiile din producție și lanțul logistic, vizând reducerea cu 50% a emisiilor Scope 1 și 2 până în 2030.
În paralel, tot mai multe IMM-uri românești încep să colaboreze cu firme de consultanță în sustenabilitate precum UpGreen Solution LTD din Regatul Unit pentru a realiza primul inventar de emisii – o condiție pentru accesarea finanțărilor verzi sau a certificărilor ISO 14064 / 14001.
Cum se calculează amprenta de carbon – pași practici
- Definirea limitelor organizaționale: ce unități, sedii, activități intră în analiză (ex: doar fabrica, sau și transportul intern și aprovizionarea).
- Colectarea datelor: consumuri de energie, combustibili, transport, achiziții, deplasări, deșeuri etc.
- Conversia datelor în emisii: fiecare activitate are un factor de emisie stabilit la nivel internațional (ex: 1 litru motorină = 2,68 kg CO₂).
- Analiza și raportarea: se obține totalul emisiilor (tCO₂e), defalcat pe Scope 1, 2 și 3.
- Stabilirea obiectivelor: reducere în procente, neutralitate până la o anumită dată, implementarea măsurilor corective.
Cum se reduce concret amprenta de carbon
Reducerea amprentei nu se face printr-un singur pas, ci printr-o strategie integrată care îmbină energie, logistică și comportament organizațional.
- Tranziția la energie verde
- Instalarea de panouri fotovoltaice pe sedii, hale și spații comerciale;
- Achiziția de energie 100% din surse regenerabile (prin PPA – Power Purchase Agreement);
- Monitorizarea și reducerea consumului prin sisteme de management energetic (ISO 50001).
Exemplu: Continental România produce deja o parte din energia electrică prin panouri solare la unitățile din Timișoara și Sibiu.
- Eficiența energetică și digitalizarea
- Modernizarea echipamentelor industriale cu consum redus;
- Automatizarea proceselor și controlul consumului prin IoT;
- Implementarea sistemelor BMS (Building Management System) în birouri.
Exemplu: Banca Transilvania a redus cu 30% consumul de energie în clădirile proprii prin implementarea sistemelor de control inteligent al climatizării.
- Optimizarea transporturilor și a logisticii
- Înlocuirea flotelor cu vehicule electrice sau hibride;
- Rute logistice optimizate digital pentru reducerea kilometrilor parcurși;
- Transport combinat (feroviar + rutier) pentru marfă;
- Promovarea telemuncii pentru reducerea deplasărilor angajaților.
Exemplu: Fan Courier a început electrificarea flotei urbane și testează vehicule alimentate cu CNG și energie solară.
- Implicarea lanțului de aprovizionare
Scope 3, cel mai dificil de gestionat, presupune colaborare cu furnizorii: cerințe de sustenabilitate în contracte, audituri de mediu, preferință pentru parteneri locali (pentru reducerea transporturilor).
Exemplu: Kaufland și Lidl solicită deja furnizorilor români date privind emisiile din producție.
De la obligație la oportunitate
Pentru multe companii, raportarea amprentei de carbon pare inițial o povară birocratică. În realitate, ea devine o sursă de eficiență și competitivitate.
Reducerea consumului de energie și combustibili aduce economii imediate. În plus, accesul la finanțări verzi, la parteneriate internaționale și la fonduri europene devine condiționat de prezentarea datelor privind emisiile și obiectivele climatice.
„Amprenta de carbon este noul bilanț energetic al unei companii. Cine o calculează, înțelege de fapt cum își consumă resursele”, spune un consultant ESG din București.
Din 2026, raportarea amprentei de carbon va fi obligatorie pentru mii de firme din România, inclusiv IMM-uri, prin extinderea directivei CSRD.
Companiile care încep astăzi să-și calculeze emisiile și să implementeze măsuri de reducere vor fi cele care vor accesa mai ușor credite verzi, granturi europene și investiții internaționale.
Amprenta de carbon nu mai este doar o cifră într-un raport ESG – este indicatorul viitorului economic durabil.
România intră, pas cu pas, în era contabilității verzi, unde fiecare litru de combustibil și fiecare kilowatt consumat se va transforma într-o linie de responsabilitate în bilanțul real al unei companii.
