Isus a umblat desculț! A umblat pe pământul dur al lumii, printre oameni simpli, nu în lumina vitraliilor, ci în praful drumurilor. A mângâiat orbii cu palmele, nu cu mănuși de aur, a ridicat suflete, nu catedrale. A vorbit încet, fără microfon, dar glasul Lui s-a auzit peste veacuri. Nu a purtat mitră, ci o coroană de spini. Nu a fost încununat cu onoruri, ci cu tăcerea batjocorii. Și totuși, niciun veșmânt nu a strălucit vreodată mai tare decât haina aceea simplă, pe care o purta ca pe o rană de lumină. Și totuși, astăzi, în fața zidurilor poleite, în mijlocul sclipirilor și al fastului, nu pot să nu mă întreb: câți dintre noi ar mai recunoaște pe Cel care a mers desculț? Câți dintre cei îmbrăcați în aur ar lăsa totul pentru o clipă de tăcere în praf? Poate că frumusețea nu e în veșminte, ci în privirea care nu judecă. Poate că sfințenia nu se vede în broderii, ci în felul în care iubești pe cine nu o merită.
Privesc acum aurul ce îmbracă altare și oameni, și mă gândesc cât de departe e splendoarea de începutul gol și curat. Nu e o judecată, ci o întrebare: când frumusețea s-a făcut mai grea decât iubirea? Când am simțit nevoia să-L împodobim pe Cel care a venit desculț, pentru ca noi să învățăm să mergem drepți?
Iisus n-a venit să fie slăvit, ci să ne învețe cum să fim oameni. N-a vrut să-i fie sărutată mâna, ci să fie înțeles. N-a cerut templu, ci inimă. N-a dorit candelabre, ci lumina din noi. El a umblat desculț tocmai ca noi să învățăm ce înseamnă să nu ne mai temem de drum.
Și dacă într-o zi s-ar întoarce iar printre oameni, sunt sigur că n-ar intra prin ușile aurite ale catedralelor, ci prin poarta mică a celui care suferă. Ar merge tot desculț, tăcut, prin praf și durere, și ne-ar întreba simplu, cu blândețe: „De ce m-ați îmbrăcat în aur, când Eu am iubit lumina din lut?”
Pentru că Iisus n-a venit să fie împodobit. A venit să ne dezbrace de întuneric. Oare așa s-a întâmplat și la Catedrala Mântuirii Neamului? Pardon! A SISTEMULUI. Într-adevăr ,,Patriarhul’’ a mântuit sistemul de hoții, trădări, păcate.
Felicitări Părinte Patriarh!
Parcă a fost mai mult decât inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, parcă s-a sfințit însăși credința în Sistem, așa a părut ziua de duminică, 26 octombrie. Un eveniment de anvergură divino-instituțională, unde icoanele au fost lustruite, odăjdiile scuturate, iar microfoanele reglate pentru streaming-ul universal al mântuirii oficiale.

Sub turlele aurite
Toată floarea cea vestită a „statului paralel” s-a adunat, de la strategii umbrei la sfinții din instanță, de la evlavioșii cu girofar la predicatorii cu legitimație de partid.
I-am zărit acolo și pe politicienii care nu mai țin cont de mandatul primit din partea cetățenilor și pe magistrații cei atât de huliți în aceste zile. Coldea a venit să se roage pentru o minune.
Bineînțeles, n-au lipsit nici ofițerii sub acoperire. Unul dintre ei a încercat să se treacă nevăzut, dar n-avea cum, iese în față ca păduchele în frunte. Generalul umbrelor, om al tainelor și al contractelor sigilate, a venit timid, cu pasul celui ce știe mai multe decât sfinții din calendar. A încercat să se piardă în mulțime, dar cum să te ascunzi când ți se aprinde aureola singură, de la atâta curent de imagine? În jurul lui, evlavia se împletea cu șoapte: „Uite, a venit și el! E clar, și cei din «Sistem» cred în minuni!”. Da, mai ales în d-alea juridice!
Nu știm câte a înțeles Florian Coldea din Sfânta Liturghie și nici dacă a venit cu alt scop, la asta doar el poate răspunde. A fost frumos, parol! Acolo, în primele rânduri, s-au închinat toți: nu neapărat la Dumnezeu, ci în fața camerelor de televiziune, că dă bine pe sticlă. Fiecare își făcea crucea cât mai fotogenic, cu degetul mare țintit spre viitorul electoral. „Să ne mântuim, fraților, dar în direct!”, părea deviza zilei.
Daniel este patriarhul PR-ului divin, gazda perfectă pentru astfel de momente. Hai, să recunoaștem că a dat lovitura de imagine a deceniului! Sub cupolele proaspăt pictate, a adunat toți dregătorii și decidenții, de parcă țara s-ar fi mutat acolo, în altar. Ca un adevărat duhovnic, Daniel a adus sub același acoperiș toată floarea „Sistemului”, pe toți cei care au dat lovitura de stat din decembrie (cea din 2024, să nu confundăm loviturile!).
I-o fi chemat pentru spovedire si iertarea păcatelor?
Doar poporul român a lipsit din tablou, dar el e oricum obișnuit să stea la poartă, printre garduri, privind boierii veniți călare. Ăia vechi veneau pe cai, ăștia de acum, pe cai putere…

Creștinismul nou, de tip progresist-birocratic
A fost prezent în toată splendoarea lui. La interior – slujbă exclusivistă, aer condiționat și miros de tămâie de lux. La exterior – mulțimea cu sacoșe de plastic unde erau îndesate, deopotrivă, sendvișiuri reci și cruci, haine de-ale celor dragi, plus nelipsitele gropi din asfalt, ascultând ecoul credinței de la boxe. „E bine, măcar se aude!”, a zis o bătrână, fericită că Sfântul Wi-Fi transmite și pe Calea 13 Septembrie. USR nu vrea catedrale, dar participă la sfințirea lor.
Iar printre participanți s-au ivit și apostolii neo-luminii, ONG-iștii de mediu, de media, de bani și combinații, care au fost capabili să ajungă-n Parlament pe ușa din dos și la Palatul Victoriei dărâmând poarta din față și sfidând legile nescrise ale bunului simț; să recunoaștem că rămâne un mister cum partidul-ONG cu 12% voturi a ajuns să decidă tot ce mișcă la masa Guvernului! Cei care, până mai ieri, cereau separarea Bisericii de stat cu pancarte și lozinci au venit azi, cu zâmbet cucernic, să își facă selfie cu cupola Catedralei. De la „Nu vrem catedrale, vrem spitale!” la „Nu suntem ipocriți, doar inclusivi!” a fost un pas pic, pe care alde Țoiu și Moșteanu l-au făcut țopăind cu aerul celui care tocmai a căzut la pace cu propriul cinism. Printre toți aleșii Sistemului și-a făcut loc și președintele tehnocrat, omul care se roagă doar când cade curentul la Palatul Cotroceni. A intrat smerit, cu aerul celui care n-a venit să se închine, ci să verifice microfoanele tv. „Nicușoare, tu cum ai intrat? Cu dezlegare pentru concubinaj? Te-ai spovedit înainte? Ai spus tot? Inclusiv ce i-ai promis lui Macron, ca să-ți dea viză de flotant la Cotroceni?”, ar fi glumit cineva, dacă nu chiar a vorbit serios. La final, cortegiul „Statului paralel” s-a revărsat pe treptele catedralei, într-un amestec perfect de parfum scump, sutană și mandate. Sfințirea s-a încheiat, dar „Sistemul” a rămas neclintit pe poziții și este mai sfânt ca niciodată. Pe ecranul gigant de afară, poporul român a primit în dar imaginea perfectă a mântuirii: un selfie colectiv între Putere, Credință și PR. Dacă cei care iubesc LGBT, USR, stau în Catedrala, cei care voiau desființarea bisericilor și se dau atei, atunci și noi trebuie să studiem mai bine ,,religia și creștinismul”.

Cine zice că nu mai avem credință?
Avem, și e încă una de beton armat, cu turle aurite și gard la poartă. În ,,Catedrala Mântuirii Sistemului” păcatele se spală doar cu invitație, iar iertarea vine cu protocol și girofar. Restul? Restul pot urmări transmisiunea live, cu speranța că, poate, semnalul Duhului Sfânt prinde și în cartier.
“Dacă suntem copiii lui Dumnezeu, iar în biserică la botez se spune ,,se botează robul lui Dumnezeu’”, la cununie se spune ,,se cunună robii lui Dumnezeu, la înmormântări se spune
,,se îngroapă robul, roaba lui Dumnezeu”din robi și roabe nu ne scot! Acum întreb mai ales pe cei care cred orbește în ortodoxie al cărui Dumnezeu suntem robi, și al cărui Dumnezeu suntem copii săi? Pentru că cele două termene se bat cap în cap! Când spun că am un copil îl iubesc și îl vreau fericit, iar când spun că unul este robul meu, îl văd ca sclavul meu. Iată ce înseamnă pe scurt rob, roabă pentru cei care nu știu: rob, roabă este un om care muncește din greu pentru cineva, o persoană luată în captivitate și folosită, o persoană supusă și devotată cuiva. În limbajul bisericesc înseamnă o persoană credincioasă, un om aflat în subjugare, aservire, foarte supusă care ascultă și execută orbește ordinele cuiva. Popii spun robul, adică sclavul luat în captivitate întemnițat. Rob=Sclav este o persoană foarte supusă care ascultă și execută orbește ordinele cuiva fără să pună întrebări și fără să pună nimic la îndoială. Din poziția în genunchi să te târăști să pupi morții și cu capul plecat, nu vei fi niciodată mai mult decât un sclav! Oricine îți cere să îngenunchezi indiferent pentru ce rațiuni, trebuie să te facă să gândești profund, al cui rob mi se cere să fiu? Oare chiar sunt rob? Nu mai accepta acest rol pentru nimic în lume dacă ești om real, ce ți-a fost impus, tocmai pentru că nu îți conștientizezi valoarea!
Ai ceva ce ei nu au, și atunci, ca să te poată folosi, te-au convins să fii un sclav umil și obedient fără pic de demnitate de om. Sursa creatoare adevărată nu te vrea rob, așa că nu te mai minți că faci asta din credință.
O faci doar din frică. Din frica de pedeapsă și de suferință. Așa ai fost programat încă de la naștere, dar acum ai ocazia să te ridici și să înțelegi cui i-ai slujit de fapt.
Să te regăsești și să treci de la supraviețuire la viața cea adevărată. Asta ți s-a arătat când a început falsa ,,plandemie”! Pentru asta te-au obligat să porți botniță, pentru asta au existat toate măsurile aberante și psihopate ireale și utopice, pentru Marea Trezire. Nu mai sta în genunchi, ai un pic de demnitate omule, nu mai aștepta un salvator imaginar! Sursa creatoare, Dumnezeu cum îi spui, nu intervine în decizia ta, și te lasă acolo până te saturi de suferință și alegi să te ridici și să gândești și să te comporți ca un om, nu ca un animal dresat.
Este alegerea fiecăruia, dar nu uita că tu ai puterea totală, doar că ai cedat-o altora. Nu te-ai săturat ? Ridică-te!
Adevărul nu mai poate fi oprit! Cunoașterea te eliberează, iar prostia și ignoranța te fac prizonier.
Nu uitați!
Programele religioase sunt cele mai periculoase pentru mintea și evoluția omului! Îi țin prizonieri în cușca minții prin gânduri de vinovăție, păcate, umilință, rușine, vină etc.
Scopul religiilor este clar și precis: să țină oamenii în frică, blocați în a evolua și sclavi eterni pe pământ în dimensiune de vibrație joasă. Trezirea!”
Un creștin ortodox dezamăgit total. Nu ne trebuie alte probe. Ele sunt publice, văzute la Catedrala Mântuirii. A fost o rușine!

Al dumneavoastră același
Prof.Ing.Ioan Romeo Mânzală – Accent Media Deva