Dialog cu Petrovici Raul-Petru – medic specialist Nefrologie, coordonator al Stației de Hemodializă din cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara.

– Anul trecut în cadrul Galei de Excelență – Hunedoara de succes – ați fost nominalizat ca „cel mai bun medic” la nivelul Spitalului hunedorean „Dr. Alexandru Simionescu”. Cum comentați acest lucru?

– A fost destul de interesantă numirea, inițial am considerat că sunt un medic prea tânăr și cumva lipsit de experiență. Aveam impresia că sunt alți medici cu mai multă experiență care ar fi meritat să fie numiți înaintea mea. Acest succes este meritul întregului colectiv. Țin să menționez că munca a fost împărțită între cei 3 medici nefrologi care activăm în cadrul spitalului precum și a colegilor asistenți și infirmieri.

– Acest succes al dumneavoastră înseamnă și o responsabilitate?

– Ideea unei responsabilități am simțit-o și înaintea acestei numiri. Cu atât mai mult acum. Dorim să progresăm această specialitate a medicinei în zone din păcate deficitare din acest punct de vedere. Avem însă și responsabilitatea de a nu dezamăgi.

– Sunteți șeful secției de Hemodializă al Spitalului Municipal „Dr. Al. Simionescu” Hunedoara. Aveți responsabilități aparte în acest sens?

– Da, sunt medicul coordonator al compartimentului de Hemodializă din cadrul spitalului. Am responsabilități față de oamenii din subordine precum și față de pacienți. Evident responsabilitatea față de pacienți ar trebui să fie o caracteristică a fiecărui medic indiferent de poziția de conducere pe care o ocupă.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră bolnavul?

– Consider că responsabilitatea noastră este față de întreaga populație și nu numai față de pacient. Nu șablonez pacienții în funcție de patologie și nu discriminez între patologii. Pe de altă parte consider că medicina modernă trebuie aplicată populației inclusiv ca prevenție și nu numai ca tratament al patologiilor.

– Care vă sunt calitățile în relația cu pacienții?

– Din punctul meu de vedere consider că este vorba de empatie. O consider una din cele mai importante calități în acest domeniu. Cred că această calitate a fost cumva cultivată în familie și cred că un aport destul de mare la acest lucru l-a avut faptul că tatăl meu suferea de aceeași insuficiență de organ pe care o tratez zilnic și îmi este mult mai ușor să fac acest exercițiu de empatie fiind implicat atât ca medic, cât și ca aparținător al unui pacient din această categorie.

– Aveți și calități care vă deranjează?

– Cred că sunt mai multe atribute care mă deranjează. Nu consider că ar trebui să le numesc calități. Cred că faptul că sunt prea rezervat în momentul unor decizii de tip administrativ. Acesta este unul din defectele la care lucrez să le modific.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră în activitatea desfășurată, așa numita lege a compensației?

– Niciodată nu am stat să mă gândesc că există o lege care guvernează acest fapt. Nu aștept niciun fel de recompense pentru ceea ce facem. Singurul lucru care cred că întrega breaslă medicală îl dorește este să fie respectată.

– Punctați-ne o reușită deosebită în activitatea dumneavoastră pe care nu o veți uita prea repede.

– Consider că fiecare pacient care pleacă mulțumit de la noi este o reușită. Sunt cel mai mândru de echipa pe care am reușit să o construim, cu care consider că putem oferi servicii medicale de calitate. Cea mai mare reușită a noastră este progresul care îl facem an de an în activitate.

– Cum stați cu pregătirea profesională?

– Fiecare medic trebuie să aibă parte de studiu individual. Pe lângă acest lucru se adaugă conferințele la care participăm și experiența profesională. Mi-aș dori să am parte de mai multe conferințe și cursuri postuniversitare la care să pot participa însă de multe ori timpul este limitat. Dezvoltarea profesională este unul din lucrurile esențiale pentru a rămâne relevant în acest domeniu.

– Sunteți mulțumit de destinul profesional?

– Da. Pot spune că sunt mulțumit. Profesia de medic a fost ceea ce mi-am dorit încă din copilărie. Din păcate nu am cunoscut toate implicațiile acestui lucru. Cea mai mare bucurie este faptul că sunt lăsat și chiar susținut atât de conducerea spitalului, cât și de foștii mei profesori și mentori pentru a mă dezvolta, iar faptul că pacienții au căpătat încredere în ceea ce facem, ne oferă și nouă un grad de mulțumire.

– Care vă sunt gândurile de viitor?

– Niciodată nu mi-am dorit să plec din țară. Dorința mea este de a dezvolta local serviciile medicale care sunt oferite într-o țară modernă. Cred că accesul la sistemul medical ar trebui să fie oferit local și nu numai în centrele universitare. Din punct de vedere profesional îmi doresc să reușesc să mențin aceeași calitate a serviciilor medicale precum și o bună colaborare cu pacienții.

– Pentru cei care nu vă cunosc, prezentați-ne cele mai semnificative date biografice.

– Am fost născut și am copilărit în Timișoara. Studiile primare și liceul le-am făcut în cadrul uneia din cele mai prestigioase școli din zona Banatului și cred că au avut o pondere destul de mare în deciziile și atitudinea mea ulterioară. Facultatea am terminat-o la Universitatea „Victor Babeș” din Timișoara. Am avut ocazia de a efectua parte din stagiile de pregătire și în alte centre precum Institutul Fundeni din București.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș