Nu aşa şi nu acum, ar fi trebuit să se încheie parcursul unui liberal harnic şi onest aflat la vârsta forței depline! Dar, îndată ce #Vetuța s-a cocoțat pe postul de președintǎ, au început epurările în municipiul Hunedoara şi, cum fusese 8 ani asistenta mea, nu mai era eligibilă pentru noua echipă. Ea, care avusese pe mânǎ mare parte din logistică din campaniile electorale pe parcursul unui deceniu, a fost dată la o parte. Colegii noştri priveau buimaci manevrele de înlăturare din organizație a mea şi a Dǎnuței. Mulți dintre cei buni s-au retras atunci.

Ca explicație a atitudinii fațǎ de ea, sinecuristul de la Minvest, (candidatul de 6% al PNL la Primǎrie, cel pe care doar 60% dintre votanții PNL la CL l-au votat) preşedintele de atunci şi de acum al organizației municipale PNL (adusă la scor electoral 9%) i-a spus:

“Sǎ ştii cǎ nu are nimeni nimic personal cu tine, dar eşti prea aproape de Hǎrǎu, iar #Vetuța o vrea afarǎ şi pace bunǎ!” Dǎnuța mi-a fost aproape, într-adevǎr. Este aproape! Sunt binecuvântată s-o am alături.

Când eu am intrat în PNL şi am candidat pentru Parlament, în 2012, ea era deja de doi ani membră, președintǎ la TNL municipiul Hunedoara. A muncit fără rest pentru cei care acum ne rejectau, ştiut fiind cǎ eu aveam grup de sprijin pentru redactare legislație la Bucureşti. Ea era, 10 ore/zi, 6 zile din săptămână “parlamentarul” de acasǎ. Cabinetul parlamentar era atunci loc de audiență, de întâlnire efectivă cu cetățenii.

Prieteni, tânăra aceasta are o valoare extraordinară! Serioasă, loaialǎ, empatică, cuminte, inteligentǎ

Intrǎ în ea 5 vetuțe şi mai rămâne loc…

Postarea asta doare. Pe mine mă doare, pentru că m-am simțit ca şi când aş fi fost obligată să privesc, legată cu mâinile la spate, cum cineva îmi bate copilul…

Fata a izbucnit în plâns într-o şedințǎ. De furie, de frustrare, de neputința întrebându-l pe Gherman: “Nu vǎ mai aduceți aminte, mǎi, cum mă pupați în fund pe mine să fac sǎ vǎ ajute femeia asta?! Şi v-a ajutat pe toți, mǎi, pe toți!” Abia atunci am înțeles cât este de afectată. Îşi disimulează bine durerea, sǎ-i protejeze pe cei din jur.

Am încercat s-o lǎmuresc pe Dana să continue. Dacǎ ar fi acceptat să facǎ asta, aş fi revenit în prima linie sǎ mǎ bat “la baionetă” cu impostorii şi să-i dau la o parte, de-ar fi fost ǎsta ultimul lucru pe care mai apuc sǎ-l fac în viață. Pentru ea, pentru lacrimile, mânia şi amǎrǎciunea ei de atunci. N-a vrut. N-a mai vrut. Tot ce a mai acceptat sǎ facǎ a fost să-şi termine mandatul de consilier județean. Sunt bucuroasă cǎ a primit,”la gata” o diplomă de apreciere din mâna celui mai titrat politician din județ, care , deşi este social-democrat, s-a dovedit adesea mai liber şi mai liberal în gândire şi în gesturi decât “liberala” de Vetuța. Mǎcar atât!

Ce-a fǎcut cu Dǎnuța a fost singurul lucru care m-a afectat, efectiv, la nivel personal. Dar cred cǎ este unul dintre cele mai rele lucruri pe care mi le-a făcut cineva vreodată. Pe cei care au vreo urmă de compasiune față de #Vetuța, în legătură cu ce scriu eu pe aici, îi asigur că, în tupeul ei nemǎrginit, şi pe ea o doare…”în cot”.

Cum-necum, s-a asigurat de încă un post de deputat. Munceşte primarul de la Baru, un coleg excepțional, şi adună voturile care o vor face pe ea deputată.

Câinii latrǎ, caravana trece!

Şi totuşi, #LiberaliiTrebuieSǎȘtie pe cine susțin.