Cunoscut sub denumirea de Transfăgărășan, Drumul Național 7C, a fost inaugurat la data de 20 septembrie 1974, ca o legătură strategică între Muntenia și Transilvania, pe un teren străin de piciorul omului.

Cunoscut ca drumul dintre nori, Balaurul sau Marele Balaur, și alintat ca Visul lui Manole, Transfăgărășanul este, cu certitudine, unul dintre cele mai frumoase trasee din lume. Al doilea cel mai înalt drum construit la înălțime din România, după Transalpina, construcția sa a fost începută în anul 1969, de către județele Argeș și Sibiu, din necesitatea creării unor drumuri de exploatare forestieră de interes local, cu o singură bandă de circulație.

A fost continuat ulterior, în 1970, de către Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, respectiv Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale. Ion Radovici, topograf militar, a proiectat o serpentină spectaculoasă, care acum îi poartă numele. „La împlinirea a cinci decenii de existență, îmi doresc să scot în evidență contribuția sutelor de militari care au fost detașați pe vastul șantier al drumului Transfăgărășan. Aceștia merită, din când în când, o lacrimă de aducere aminte și cinstirea cuvenită. Celor care nu mai sunt astăzi printre noi, îmi permit să le aduc un sincer omagiu, iar celor ajunși la senectute, le doresc sănătate și împliniri”. (Col. ing. (ret.), Ion Radovici)

Transfăgărășanul – drumul geniștilor

Proiectarea acestui traseu, deosebit de greu, chiar fără precedent pentru constructorii de drumuri din România, a fost încredințată Institutului de Cercetări și Proiectări pentru Industria Lemnului din București, care a fost nevoit să apeleze la ajutorul alpiniștilor și vânătorilor de munte. Un an mai târziu, în 1971, se stabilește ca drumul proiectat inițial la bandă simplă să fie realizat la bandă dublă, decizie care a atras după sine eforturi considerabile. Derocarea a fost cea mai periculoasă și complicată operațiune, întrucât peste 50% din drum se desfășoară pe versanții prăpăstioși ai munților.

Aproape patru ani și jumătate, pe Transfăgărășan, a răsunat o canonadă de explozii, la ore fixe, de cinci ori pe zi. Munca eroică a geniștilor a deschis două porți aidoma creației marelui Brâncuși, Poarta Geniștilor, în martie 1971, respectiv Poarta Întâlnirii, în 16 august 1971. Ca semn de recunoștință pentru efortul depus, au fost executate plăci de marmură pe care s-au dăltuit înscrisuri.

Astfel, pe placa de bronz încastrată în stânca de la Poarta Geniștilor este gravat textul: „Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc”, iar pe placa de marmură de la Poarta Întâlnirii sunt inscripționate următoarele: „În această zonă s-au întâlnit, în ziua de 16 august, două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan, din sensuri opuse. În amintirea evenimentelor, bravii ostași geniști au denumit acest loc Poarta Întâlnirii”.

După aceste deschideri triumfale, s-a dat startul cuceririi traseului din Căldarea Bâlei și asaltul final până la Tunelul Bâlea-Capra, de la cota 2042 m. De-a lungul întregului traseu se deosebesc două sectoare distincte: Sectorul Nord (35,1 km) și Sectorul Sud, cu cele două subîmpărțiri: traseul Valea Caprei (25,6 km), respectiv traseul de pe conturul lacului Vidraru (29,5 km). În  apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea, drumul construit ajunge la altitudinea de 2042 m. Unul dintre cele mai dificile tronsoane ale Transfăgărășanului este cuprins între Lacul Bâlea și Bâlea Cascadă, pe o lungime de 13 km.

Săpăturile în stâncă, zidurile de sprijin, lucrările de apărare și extragerea pietrei din cariere au determinat prezența permanentă  a armatei, care și-a dat osteneala indiferent de condițiile meteorologice.

BBC și Top Gear, interesați de Transfăgărășan

În anul 2009, Echipa Top Gear, formată din Jeremi Clarkson, Richard Hammel și James May, a realizat o emisiune pentru BBC. După ce a parcurs întregul traseu al drumului Transfăgărășan, Clarkson a declarat faptul că, privit de sus, drumul arată ca și cum fiecare curbă a marilor piste de curse a fost înnodată pentru a crea o mare fundă a perfecțiunii automobilistice. Automobiliști din întreaga lume vizitează anual Transfăgărășanul pentru a vedea cu ochii lor ceea ce Jeremy Clarkson a numit „cea mai frumoasă șosea pe care am văzut-o vreodată”.

Deși inițial trebuia să fie doar un drum forestier, invazia Trupelor Sovietice în Cehoslovacia și autonomia față de URSS, pe care se baza popularitatea lui Ceaușescu, l-a transformat într-un drum strategic. Puțini știu faptul că din proiectul inițial a dispărut un viaduct, iar pentru realizarea traseului au fost sacrificate 40 de vieți omenești.

Curbele de pe Transfăgărășan, printre cele mai fascinante  din lume

Există trei segmente de drum celebre pentru seria de serpentine și panoramă. Le vom enumera de la Sud (Curtea de Argeș) spre Nord: Segmentul stâncos de la Cetatea Poienari la Barajul Vidraru, Segmentul alpin de la Hotelul Conacul Ursului către Lacul Glaciar Bâlea și Segmentul alpin de la Bâlea Lac la Bâlea Cascadă, faimos datorită formei sale ideale, care se aseamănă cu marile piste de curse. Serpentinele de pe Transfăgărășan sunt printre cele mai cunoscute secțiuni de drum de pe mapamond, fiind adesea menționate în emisiuni de turism. Dintre toate, cea a topografului militar Ion Radovici este considerată cea mai frumoasă serpentină din lume și a devenit reper de orientare. Este ca un ac de păr, cu brațe curbate peste un viaduct și un podeț, cu o buclă perfect circulară, la 1700 de metri, pe partea de nord. Punctul culminant al drumului este platoul și Lacul Bâlea, iar de la observatorul de lângă telecabină se poate fotografia Transfăgărășanul în toată splendoarea lui.

Col. ing. (ret.), Ion Radovici

*Îi mulțumim domnului col. ing. (ret.), Ion Radovici, pentru bunăvoința de a ne oferi aceste informații.