A fost la un moment dat cel mai tânăr creator de cuvinte încrucişate din ţară. Hunedoreanul şi colaboratorul nostru Călin Bicăzan, originar din Streisângeorgiu, Călan, este singurul rebusist profesionist din judeţul nostru şi unul dintre puţinii creatori de integrame şi rebus la nivel naţional. De câţiva ani îşi editează propriile reviste, iar din 2013 până în prezent semnează careul de la pagina 13 din săptămânalul nostru Accent Media. Peste 500 de careuri au fost găzduite în paginile ziarului nostru semnate de Călin Bicăzan şi ne-am gândit că ar fi o idee bună să-l cunoaştem pe omul din spatele grilelor de integrame. Un dialog savuros şi original, care sperăm noi, vă va trezi interesul până la final.

– De unde a venit această pasiune pentru integrame? Când a început totul?
– Eram la Şcoala Generală când am descoperit pentru prima dată o revistă de integrame. Ţin minte că era o zi frumoasă de vară a anului 1996, eram în clasa a şaptea pe atunci şi tocmai mă întorceam împreună cu părinţii mei de la Alba Iulia, am fost în vizită la fratele din partea tatei. Soţia lui, mătuşa Emilia, pe care am s-o pomenesc toată viaţa mea când vine vorba de integrame, era extrem de pasionată. Avea reviste întregi completate integral, m-a impresionat tare mult cât de uşor le dezlega. Mi-a dat câteva din revistele gata completate să le studiez să nu mă plictisesc pe drum la întoarcere şi din acel moment s-a produs declicul. Am fost acaparat instantaneu, pe atunci nu existau prea multe mijloace de distracţie, iar jocurile de cuvinte încrucişate prindeau foarte bine la public. Am hotărât să-mi cumpăr o revistă să încerc să dezleg şi eu şi ţin minte prima definiţie: FULAR, iar tata mi-a spus: „scrie ŞAL”. Aşa a început. De atunci am dezlegat câteva mii de reviste, nu exagerez. Le am pe toate, nu am aruncat niciuna. Cred că nebunia asta la nivel naţional cu integramele a început imediat după revoluţia din ‘89, până atunci exista doar rebus şi enigmistică, dar nu m-a atras niciodată atât de tare precum integramele.

– Care e diferenţa dintre rebus şi integrame? Încă sunt mulţi oameni care spun integramelor rebus.
– Ele fac parte din aceeaşi categorie a jocurilor de cuvinte încrucişate, dar diferenţele sunt în primul rând de format. Rebusul e acel careu de diferite dimensiuni, cu puncte negre, iar definiţiile sau indiciile sunt în afara grilei. În cazul integramelor, definiţiile sunt la interior. Rebusurile au un grad de dificultate mai ridicat şi pentru că spaţiul pentru definiţie este mai generos, pe când la integrame trebuie să te încadrezi cu definiţii pe două rânduri, maxim trei şi cât mai concise, definiţii scurte din două-trei cuvinte, sinonime.

– Sunt mulţi dezlegători, dar puţini compunători? Cum a fost trecerea asta de la dezlegat integrame la compus?
– A venit în timp, fără să-mi dau seama, după mii de pagini dezlegate. Diferenţa dintre a dezlega o integramă şi a compune una este foarte mare. Sunt două lucruri total diferite. Ca să compui ai nevoie de alte abilităţi, să „vezi” cuvintele cum se îmbină, să ai imaginaţie să formezi altele în jurul celor deja aşternute pe foaie şi ai nevoie de multă răbdare, pentru că la început n-o să-ţi iasă orice ai face, totdeauna te blochezi undeva ca începător. Ca să-ţi dai seama cât de greu se compune o integramă iei o hârtie de matematică, te pui la masă cu creionul în mână şi încerci să faci una. Munca de compunere e doar prima parte, apoi trebuie să scrii definiţiile, care sunt pe grade de dificultate: copii, începători sau uşoare, grad mediu, avansaţi şi expert. Nu poţi să dai la începători AFIRMAŢII… ÎN OPOZIŢIE pentru ANONIMI, că-ţi vor arunca dezlegătorii revista, scrii NU-I ŞTIE LUMEA sau NECUNOSCUŢI că e mai uşor să-ţi dai seama de răspuns.

– Am observat că mulţi oameni dezleagă integrame, dar puţini sunt cei care se întreabă cine e în spatele acestora.
– Nici eu nu mi-am pus întrebarea ca dezlegător, cine face integramele astea şi cum procedează? Doar la un moment dat m-am prins, în sfârşit, că integramele nu se fac singure, este cineva în spatele lor care le creează şi mi-am spus hai să încerc şi eu.

– Care a fost prima integramă pe care ai încrucişat-o vreodată? Cât timp ţi-a luat şi ce temă ai ales?
– Romanele lui Liviu Rebreanu, în anul 2007. Două luni am lucrat la ea. Nu-mi ieşea nicicum. Dezvoltasem la un moment dat o frustrare că nu o să pot crea niciodată o grilă întreagă. Lucram cu Dicţionarul Explicativ al Limbii Române lângă mine, căutam cuvinte care încep cu anumite litere. Atât de mult l-am folosit încât i-au zburat coperţile, se ţinea cu viaţa lui de ultimele aţe, dar l-am făcut praf într-un final, lucru care a făcut-o pe maică-mea să spună că a fost cea mai bună investiţie într-o carte pe care a făcut-o vreodată. Ce să vezi, după două luni am terminat grila. Ieşise atât de bine încât m-am mirat. Am trimis-o repede la o editură la Bucureşti. Au rămas impresionaţi. Mi-au trimis un e-mail în care mă felicitau şi-mi spuneau că e contractul de colaborare pe drum. Au spus că le-a plăcut că mi-am dat seama singur de toate regulile de încrucişare, fără să mi le explice nimeni şi să păstrez aceeaşi rigurozitate la densitatea tematică. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea. Ţin minte că înainte să semnez contractul cu Editura Maxim, visam să-mi aducă Moş Crăciun un set de 100 de integrame. După ce am devenit colaborator, cei din colectivul redacţional îmi trimiteau săptămânal reviste să mă antrenez, vreo 40 de publicaţii pe lună. Aşa mi s-a împlinit visul.

– Care a fost integrama care ţi-a dat cele mai mari bătăi de cap la încrucişare? Şi care a fost cea care ţi-a plăcut cel mai mult?

– Cea mai frumoasă integramă pe care am creat-o vreodată a apărut chiar aici în săptămânalul Accent Media. E o grilă în forma bradului de Crăciun, care e împodobit cu lumânări şi globuri. Globurile ţin locul literei O, iar lumânările literei I. Povestea bradului de Crăciun m-a fascinat de mic, chiar şi acum mă transform într-un copil când vine Crăciunul şi împodobesc bradul. Poate şi de aceea grila este una specială pentru mine. Cea mai grea integramă a fost masa de snooker, pe două pagini. Am lucrat o zi întreagă la ea, asta în condiţiile în care ajunsesem deja profesionist şi lucrul trebuia să meargă pe bandă rulantă. Am simţit potenţialul imens al temei şi i-am acordat atenţie. Dar până am reuşit s-o finalizez mi-am consumat toată energia. O zi întreagă de lucru pentru ca un dezlegător cât de cât experimentat s-o dezlege în 10-15 minute. Cam asta e, multă lume nu-şi dă seama ce muncă e în spatele unei reviste întregi.

– S-a întâmplat vreodată să-ţi fie respinsă o grilă, să nu fie acceptată?
– Da, am făcut una tare complicată cu harta României în care judeţele erau poziţionate pe hartă exact în locul lor geografic şi exprimate în încrucişare prin indicativul lor auto. De exemplu, TR pentru Teleorman cuprindea cuvântul TRASEU cu TR în conţinut. VL pentru VÂLCEA avea cuvântul VLAH, român din vechime, dar în cazul Hunedoarei nu găseşti cuvinte în dicţionar care să aibă HD în conţinut şi atunci am dat HDMI şi nefiind un cuvânt în limba română editura mi-a respins grila. Dar acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost o lucrare de excepţie, aveam trecute inclusiv ţările vecine, Ungaria, Ucraina, Serbia, Moldova şi Bulgaria chiar şi Marea Neagră pe raster albastru, erau trecute cu litere despărţite exact aşa cum apar pe o hartă. A fost o grilă la care am lucrat câte puţin mai multe zile la rând. A rămas în arhiva mea personală ca o creaţie genială, după părerea mea, care nu a văzut niciodată tiparul. Dar nu e niciodată târziu, nu a expirat.

– Sunt integramele un mod de relaxare pentru tine? Ce alte pasiuni mai ai? Ai lua cu tine integrame pe o insulă pustie?
– Ha, ha, cu siguranţă că da. Nu sunt doar o relaxare, ci şi un mod de viaţă. Ăsta era job-ul meu, din asta îmi câştigam existenţa la un moment dat. Acum piaţa de dezlegători s-a mai diluat, multe persoane în vârstă care erau pasionate de aceste jocuri au dispărut dintre noi, iar tinerii nu au integramele în lista de priorităţi. Şi se vede după cum se exprimă, folosesc cuvinte greşite şi n-au imaginaţie, creativitate. Asta pentru că integramele şi rebusul îţi dezvoltă în creier câteva abilităţi nebănuite. Te ajută să gândeşti mai repede o acţiune, sunt absolut convins că ar fi utile poliţiştilor criminalişti, ar vedea şi mai repede indiciile, chiar ar fi un antrenament bun şi pentru sportivi pentru că antrenându-şi mintea, nu doar corpul, îi ajută la viteza de reacţie, un sportiv va gândi mult mai repede şi uşor ce are de făcut pentru că-şi foloseşte mintea mereu. Iată, integramele ca o terapie. Citeam un studiu în care se spunea că rebusul previne şi Alzheimer, ştiţi, acel neamţ care suceşte minţile femeilor. Deci e o activitate care nu trebuie ignorată, chiar dacă adversar e acum internetul şi smart phone-ul, revistele de integrame sunt încă printre puţinele publicaţii care au supravieţuit pe suport de hârtie. Printre alte pasiuni se numără lectura. Am acasă zeci de cărţi enciclopedice în care am investit foarte mult, dar care au meritat fiecare bănuţ pentru că sunt surse de informare pentru grilele de integrame. Îmi place fotbalul, pe care l-am şi practicat o perioadă. Sunt pasionat de drumeţii montane şi de călătorii la locurile sfinte. Şi sunt impresionat de câte un film bun.

– Îţi place să dezlegi integrame pe calculator?
– Nu. Trebuie să simt mirosul de hârtie. La un moment dat ştiam fiecare revistă ce miros are, de la fiecare editură. Unele aveau miros de ţigări de la doamna vânzătoare care fuma în chioşc şi, ciudat, mă obişnuisem aşa, parcă era ceva în neregulă cu revista dacă nu mirosea a ţigări.

– Pentru ce alte reviste ai lucrat?
– Am lucrat aproape la toate editurile de la noi. Din 2013 mi-am tipărit propriile reviste pe care le-am distribuit în toată ţara la chioşcurile de ziare. Lucrând singur la ele, timpul de producţie era mai mare, într-o redacţie sunt zeci de colaboratori, angajaţi, corectori, tehnoredactori, distribuitori care produc reviste pe bandă rulantă. Eu a trebuit să mă descurc de unul singur. Nu e muncă uşoară, de fapt e descurajant de greu, dacă nu eşti pasionat de acest domeniu nu ai nicio şansă să duci la capăt un astfel de proiect, de a edita o revistă întreagă. Apoi e foarte dificil să poţi pătrunde pe piaţă, tarabele sunt încă pline de reviste concurenţiale. Chiar dacă ai un produs foarte bun rişti să se piardă în masa de culoare din magazin. Prima revistă am finalizat-o cu totul în şase luni. Am editat Integrama Carpatica, revistă de 100 de pagini, full color, o publicaţie de cultură generală din diferite domenii: animale, civilizaţii, film, fotbal, istorie, literatură, muzică, natură, spiritualitate, sporturi etc. Am ajuns cu ea la numărul 7 inclusiv. Apoi am compus o revistă întreagă dedicată lumii animalelor sălbatice, cu multe ilustraţii, de format mare, A3, care să imite o carte enciclopedică. De câţiva ani public Integrama Ortodoxia, o revistă cu teme religioase care a şi fost aprobată în câteva episcopii din ţară. E încă o activitate ce-mi aduce multe satisfacţii. Să-ţi transformi pasiunea de o viaţă într-un job e idealul pe care mulţi oameni îl urmăresc.

– Cum ţi-a venit ideea de a edita revista Integrama Ortodoxia?
– Citind acatistul Sfântului Efrem cel Nou, de aceea primul număr e dedicat acestui mare trăitor din Nea Makri, Grecia. Dar nu doar pentru inspiraţie, sunt multe alte momente în care sfântul ne-a ajutat, atât pe mine cât şi pe soţia mea şi ne-am gândit că ar fi un mod frumos şi elegant de a-i mulţumi prin a crea o revistă întreagă special pentru el şi pentru cei care iubesc integramele şi ortodoxia. Acum sunt şi student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, iată, din nou drumurile mă duc spre Alba Iulia şi de curând am publicat un nou număr dedicat de această dată Sfântului Mare Mucenic Mina, un sfânt tare drag sufletului nostru şi ocrotitor al familiei noastre. Am îmbinat cele două mari bucurii ale mele, ortodoxia şi integramele şi, zic eu, a ieşit un lucru de calitate.

– Un cuvânt de încheiere pentru toţi cititorii Accent Media şi pasionaţilor de cuvinte încrucişate.
– În primul rând, mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul pe care mi l-a dat. În familia mea nu a fost nimeni care să fie pasionat de integrame, de aceea e un pic ciudat că am această abilitate ce nu pare să fie moştenită de undeva. De aceea, talantul pe care mi l-a dat Dumnezeu vreau să-l întrebuinţez pentru a face multe lucruri frumoase şi sper din suflet ca munca mea să fie de folos oamenilor. Iar cititorilor dumneavoastră le doresc viaţă lungă şi frumoasă şi le urez să se delecteze cu integramele mele care apar săptămână de săptămână în această minunată publicaţie, rod al unei colaborări frumoase de mulţi ani.

Alfabetul

Grila cuprinde toate literele alfabetului de la A la Z, în care tematica iese în evidenţă prin majuscule. Procedeul se numeşte incastru. Toate cuvintele care au acea literă în conţinut trebuie să se încrucişeze perfect: două cuvinte pe orizontal şi două pe vertical. Dezlegătorul trebuie să ţină cont de acea literă comună, oarecum atipică, ce-ţi poate fura atenţia. E o grilă dificil de rezolvat, dar şi mai dificil de compus. Problemele cele mai mari au fost ridicate de literele Q, W, X şi Y, pentru că în limba română sunt mai puţine cuvinte cu aceste litere, de aceea în lumea noastră a crucişologilor le numim litere rare.

Masa de snooker

Integrama reprezintă masa de snooker cu bilele aşezate exact cum sunt ele în realitate conform regulamentului şi unde fiecare bilă reprezintă litera O. De asemenea, bilele sunt colorate la fel ca în realitate, iar fondul a fost desenat cu verde ca să imite culoarea suprafeţei pe care se joacă, iar în locul găurilor din colţuri şi mijloc apar pozele câtorva mari campioni la snooker. Liniile albastre care brăzdează masa sunt de fapt numele a 9 dintre cei mai cunoscuţi jucători de snooker care sunt şi campioni mondiali. Bilele roşii sunt alandala pentru că se consideră că au fost deja „sparte” şi au ajuns în diferite părţi ale mesei.