.

Sărbătoarea Sânzienelor

Marchează începutul verii, având loc la trei zile după solstițiul de vară, pe 24 iunie, când credincioșii ortodocși celebrează și Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Tot la această dată, începând cu anul 2013, se sărbătorește Ziua Universală a Iei, impresionanta cămașă tradițională românească. În unele zone ale țării, sărbătoarea poartă numele de Drăgaica, Cap de vară sau Amuțitul cucului.

Solstițiul de vară

A avut loc la  data de 21 iunie, dată la care începe vara astronomică. Momentul astronomic s-a produs, în acest an în Emisfera Nordică, la 16,57 ora Europei Centrale, respectiv 17,57 în România.

În timpul Solstițiului de vară ne bucurăm de cea mai lungă zi și de cea mai scurtă noapte din an. Soarele răsare în cea mai nordică poziție, făcând ca umbra obiectelor să fie cea mai scurtă. 

Legat de acest eveniment, există o serie de tradiții și obiceiuri în întreaga lume, păstrate încă din vremuri precreștine.

Sfântul Ioan Botezătorul

S-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus, fiind vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului sau.

Rolul Sfântului Ioan a fost și acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos și de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Mesajul principal pe care îl transmitea Sfântul Ioan era: “Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”, ortodox.ro. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.

Numele sărbătorii

Se regăsește într-un străvechi cult geto-dacic al Soarelui, spun  cercetătorii, peste care, odată cu romanizarea Daciei s-a suprapus cultul Dianei, zeița romană a vânătorilor și a pădurilor.

În unele zone ale țării, sărbătoarea se mai numește Drăgaica, Cap de vară sau Amuțitul cucului.

În folclorul românesc

Sânzienele sunt percepute drept zâne bune, în contrast cu Ielele și Rusaliile, care aduc cu ele doar nenorociri. Numite şi Sfintele, Frumoasele, Măiestrele, sau Drăgaicele, Sânzienele, în noaptea de 23 spre 24 iunie, plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă şi dansează, împart rod holdelor, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor. Dar indiferent de nume, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor

Povestea Sânzienelor

Ne vorbește despre  o fată frumoasă, dar singură, pe nume Sânziana, care suferea mult din cauza celor din jur. Credincioasă fiind, ea se ruga mereu la Domnului s-o aibă în pază și să-i dea o viață mai bună. Dar într-o zi, Sânziana s-a îmbolnăvit, iar Sfânta Vineri, trecând pe lângă ea, o transformă într-o frumoasă floare galben-aurie, îndrăgită de toată lumea. Și, povestea ne mai spune că, oricine va purta aceste flori minunate, va fi ferit toată viața de rele.

Noaptea de Sânziene

Are un farmec aparte în credința populară, fiind privită ca o poartă între Pământ și Cer, care se deschide în miez de noapte, iar atunci este posibil orice. Magia și fantasticul se împletesc într-o armonie perfectă, barierele dintre lumea reală şi cea de dincolo cad, iar forţele benefice şi cele malefice stăpânesc, pentru o noapte, pământul. Sânzienele, zânele bune ale belșugului, dansează în hore ameţitoare, mutându-se dintr-un loc în altul, cântând cu glasuri măiestre, melodii ameţitoare.

În această noapte, oamenii aprind focuri uriașe pe dealuri, apoi încinși cu brâuri din pelin, se rotesc în jurul lor. Brâurile sunt aruncate apoi în foc, ca să ardă odată cu posibilele necazuri. La final, se rostogolesc la vale roţi aprinse, simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă, odată cu vara către toamnă, şi care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcaţiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator existând credința că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit. Casele se înconjoară cu făclii aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fâneţele, grajdurile, pentru ca anul următor să fie mai bogat. În acelaşi timp, se fac zgomote puternice, pentru alungarea duhurile rele. Fetele îşi pun flori de sânziene sub pernă, pentru a-şi visa ursitul.

După miezul nopţii focurile se sting, oamenii se îndreaptă spre casele lor, lăsând locul spiritelor să, hoinăresc prin lume.

Floarea albă de ferigă

Răsare, în mod magic, doar în Noaptea Sânzienelor. Despre aceasta se spune că poartă noroc, iar cine o culege va avea parte de fericire.

În dimineața de Sânziene

Înainte de răsăritul soarelui exista obiceiul ca buchețelele de sânziene să fie împletite în coronițe și aruncate pe acoperișul caselor. Dacă coronița rămâne pe acoperiș, este semn că omul va trăi mult, iar dacă aceasta alunecă și cade pe pământ se crede că omul va muri mai repede.

În unele zone ale țării, fetele împletesc coronițe din flori de sânziene, pe care lasă peste noapte în grădină. Dacă spre dimineață găseau coronițele pline de rouă, era semn că se vor mărita curând.

De asemenea, florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe, erau duse la biserică pentru a fi sfințite, fiind păstrate apoi în case, pentru diferite ritualuri magice.

Sânzienele – proprietăți terapeutice

Potrivit cercetătorilor, proprietățile terapeutice ale sânzienelor sunt în funcție de tipul de floare – albă sau galbenă. Cele cu flori albe sunt cunoscute pentru efectul lor diuretic, antispastic și antireumatic. Sânzienele cu flori galbene sunt cele mai des folosite, având o mulțime de proprietăți curative și mai multe întrebuințări. Pentru uz medicinal, se folosesc florile, iar preparatele principale sunt infuzia, pulberea, maceratul la rece şi tinctura. Sânzienele se recoltează în timpul înfloritului, tăindu-se 3-5 cm deasupra solului. Se usucă la umbră, în strat subţire şi se întoarce zilnic.

Infuzia de Sânziene

Are proprietăți calmante asupra sistemului nervos. Utilizată extern, aceasta este eficientă pentru împrospătarea tenului, diminuarea cearcănelor și a ridurilor, în cazul ochilor obosiți. Pentru prepararea ei se folosește o linguriță de flori uscate la 250 g. apă clocotită, care se lasă la infuzat timp de două minute, scrie doc.ro. Pentru efect sedativ, se patru minute la infuzat și se consumă înainte de culcare.

În cazul afecțiunilor renale

Se infuzează un amestec în părți egale de flori de sânziene galbene, plantă de urzică uscată și plantă de spinuță, în 250 ml apă clocotită, timp de patru minute. Se recomandă consumul a 2-3 căni pe zi, până la atenuarea simptomelor.

Pentru afecțiunile glandei tiroide

Este indicată infuzia concentrată din flori galbene de sânziene. Pentru obținerea ei se folosesc câteva lingurițe de flori uscate și mărunțite, amestecate cu 250 ml apă clocotită. După răcire, cu infuzia obținută se face gargară, seara înainte de culcare, timp de două săptămâni.

Pulberea

Se obține din florile de sânziene, uscate și măcinate fin. Doza la adulţi este de o linguriţă, de trei ori pe zi. Pulberea se ţine sub limbă, timp de 10-15 minute, apoi se înghite cu puţină apă. La copii, doza se înjumătăţeşte. Din două lingurițe de pulbere de sânziene, puţină scorţişoară şi o linguriţă de miere se poate obține o băutură energizantă, care înlocuiește cu succes cafeaua de dimineaţă. 

Tinctura

Pentru prepararea ei se folosesc florile galbene uscate și măcinate fin. La 20 de lingurițe de pulbere proaspăt măcinată este nevoie de 700 ml alcool de 50 de grade sau rachiu natural și 300 ml apă. Ingredientele se pun într-un borcan din sticlă, se amestecă bine, iar borcanul se închide ermetic. Se lasă la macerat timp de două săptămâni, agitându-se zilnic. După acest interval se stoarce și se filtrează, după care se toarnă în sticle închise la culoare, scrie sfatnaturist.ro. Se administrează cate 1-2 lingurițe de 3-4 ori pe zi, diluate în 100 ml de apă. Potrivit specialiștilor, tinctura de sânziene are acțiune de reglator al activității tiroidei, sedativ ușor, antispastic, diuretic, depurativ, antiseptic urinar, antireumatic, laxativ și cicatrizant. Studiile recente au arătat că tinctura de Sânziene reprezintă un remediu util în bolile renale, ale glandei tiroide, intoxicații, hipertensiune sau anemie.

Adjuvant în caz de cistită

În această situație se administrează 1-2 lingurițe de tinctură de Sânziene, diluată în 100 ml de apă, de trei ori pe zi.

Maceratul de Sânziene

Se poate prepara dintr-un litru de apă în care se pun 4-6 linguri de pulbere. Se lasă la temperatura camerei timp de opt ore, după care se filtrează și se consumă imediat. Poate fi ținut și la frigider, maxim 8-10 ore.

***

  • Din florile de sânziene, care se pun la macerat la fel ca florile de soc, se poate obține o minunată băutură răcoritoare.
  • Chiar dacă ceaiul de sânziene are proprietăți unice și aduce numeroase beneficii sănătății, trebuie consumat cu precauție întrucât, spun terapeuții, poate interacționa cu anumite medicamente, ceea ce duce la scăderea eficacității tratamentului.
  • Și nu în ultimul rând, toate tratamentele pe bază de sânziene vor fi urmate cu prudență de către persoanele diagnosticate cu anumite afecțiuni. În astfel de situații, consultarea medicului specialist este absolut necesară.
Partajează această știre

Lasă un răspuns

Noutăți
Mica Publicitate