Este celebrată anual de către creștinii ortodocși în vinerea din Săptămâna Luminată. Izvorul Tămăduirii ne reamintește despre una dintre minunile săvârșitede către Maica Domului, ocrotitoarea vieții noastre, care a redat vederea unui orb. 

Izvorul dătător de sănătate

Se găsește într-o pădure din apropierea Constantinopolului (Istanbul) și se spune că a fost descoperit, prin mijlocirea Maicii Domnului, de un creștin pios, pe nume Leon Marcelus. Potrivit unei legende, acesta, pe vremea când nu era împărat, obișnuia să se plimbe prin grădina din apropierea vechii cetăți bizantine. Într-una din zile, Leon întâlnește un om însetat, care voia să iasă din pădure. Fiind slăbit și fără vedere, omul nu reușea să găsească drumul. Se spune că orbul discută cu Leon despre Dumnezeu și Învierea Domnului, apoi îl roagă să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon merge să caute apă, dar nu reușește să găsească niciun izvor. La un moment dat, aude un glas liniștitor care-i spune: „Împărate Leon, izvorul este foarte aproape de tine, caută în dumbravă, adapă-l pe orb şi spală ochii lui cu această apă, ca să vezi puterea lui Dumnezeu”!  Făcând ascultare, după ce mai face câțiva pași, Leon găsește izvorul. Mai întâi îi potolește setea orbului și după ce-l spală pe acesta pe față, apa îi dăruiește puterea să vadă. Aici „se face și pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârșit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaș”, scrie crestinortoodox.ro.

Când Leon Marcelus ajunge împărat al Bizanțului

Așa cum îl numise acolo în pădure Maica Domnului, ”împărate Leon”, acesta, în semn de recunoștință, înalță pe acel loc binecuvântat o biserică închinată Maicii Domnului, pe care o numește ”Izvorul Tămăduirii”.

Biserica ”Izvorul Tămăduirii”

Păstrează și astăzi tezaurul plin de har al izvorului unde Preasfânta Născătoare de Dumnezeu revarsă darul tămăduirii neamului omenesc. Este cunoscută sub denumirea de Mănăstirea Izvorul Tămăduirii”, fiind una dintre vechile biserici ortodoxe din cetatea Împăratului Constantin cel Mare, Istanbulul de astăzi. Se află în cartierul Zeitinburnu, în apropiere de Balikli, la numai câteva sute de metri în afara zidurilor vechi ale orașului. Poarta numita Silivri fiind la o distanta de cinci sute de metri de Biserica Izvorul Tamaduirii. La subsolulul ei, într-un paraclis din veacul al cincilea, se aflăizvorul dătător de viață, binecuvântat de Maica Domnului, care a dat ortodoxiei una din cele mai iubite sărbători: Izvorul Tămăduirii. În apa care se strânge într-un bazin mai mic înoată pești aurii, despre care se spune că sunt de sute de ani, aceiași ca număr și mărime. În paraclisul subteran se mai află o icoană a praznicului, despre care se spune că „se curăţă singură“. Orice intervenţie asupra ei în vederea restaurării este „respinsă“ de icoană, potrivit wordpress.com. Odată cu trecerea timpului, biserica a fost restaurată şi îngrijită de împăraţii Iustinian, Vasile Macedoneanul şi Leon Înţeleptul.

Povestea peștilor aurii

Datează din  anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci. Pe atunci, se spune că un călugăr prăjea câțiva pești, în apropierea izvorului. Când primește vestea că turcii au pus stăpânire pe Constantinopol, călugărului nu i-a venit să creadă. El a spus celui care i-a adus vestea că nu va crede decât atunci când peștii pe care-i prăjește vor reveni la viață. Și, în chip minunat, peștii au sărit din tigaie în izvor și au început să înoate,”balikli” însemnând în limba turcă “locul unde înoată peștii”. Se pare că de la această legendă vine și numele cartierului Balikli, locul în care se află Mănăstirea Izvorul Tămăduirii.

Tradiții  și obiceiuri

Ziua praznicului ”Izvorul Tămăduirii” este cinstită de către toți credincioșii ortodocși, iar tradițiile și obiceiurile sunt respectate cu sfințenie.

• În ziua praznicului, după rânduiala Săptămânii Luminate, în lăcașurile de cult se săvârșesc slujbe de sfințire a apei, numită Aghiasma Mică, cu această apă fiind apoi sfințiți credincioșii.
• Există credința potrivit căreia bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineața, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.
• Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfințită, în ziua praznicului, animalele din ogradă, grădinile, livezile, pentru a avea un an bogat.
• Potrivit credinței populare, sărbătoarea este norocoasă pentru săpătorii de fântâni întrucât, în această zi, apele sunt mai zgomotoase, ajutându-i pe aceștia să găsească mai repede izvorul, scrie traditiipopulare.ro.
• În ziua praznicului, gospodinele nu spală, nu calcă rufe și nu croiesc un obiect de îmbrăcăminte întrucât, se crede, acesta nu va fi terminat niciodată.

Cornelia Holinschi