Pe care o celebrăm odată cu renașterea naturii, are o încărcătură emoțională impresionantă, fiind una din cele mai mari sărbători religioase ale anului. Prin sacrificiul Său, Iisus Hristos a oferit omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice. Lumina Divină din Noaptea Învierii, dătătoare de liniște sufletească, pace și armonie, stă mărturie prezenței tainice a Mântuitorului în viața noastră.

”Focul Sfânt” de la Ierusalim

Are, de obicei, o nuanță de albastru deschis, care se poate schimba în culori diferite chiar sub ochii credincioșilor în Sâmbăta Mare, la prânz, coboară ca un glob peste Capela Sfântului Mormânt. Pătrunde apoi înăuntru, sub forma unei raze, aprinzând vata presărată pe lespedea mormântului și făclia cu cele 33 de lumânări, reprezentând anii pe pământ ai Mântuitorului. Se spune că în primele 33 de minute, Focul Sfânt nu arde și nu produce durere. ” Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repeta din an în an. Este darul iubirii milostive a lui Hristos pentru cei care Îl iubesc pe El”, scria patriarhia.ro.

Noaptea Învierii Domnului

Trăită cu intensitate maximă de toți credincioșii, Noaptea Învierii Domnului, aureolată de ”râurile luminilor aprinse” care umplu cerul și pământul cu Lumina Divină, ”Este singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşilor”, spunea, cu atâta înțelepciune, părintele Arsenie Boca.

Luminați de puterea credinței, în această Noapte Sfântă, credincioșii se îndreaptă cu bucurie spre biserici unde vor participa la slujbă și vor primi cu evlavie Lumina Divină. Simbol al biruinței binelui asupra răului și al vieții asupra morții, Lumânările se aprind atunci când clopotele încep să bată. Cu ele aprinse se înconjoară biserica de trei ori, apoi, cu bucurie în suflet se cântă: “Hristos a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând!”

După Slujba Învierii se primesc Sfintele Paști, apoi credincioșii se îndreaptă spre case, cu lumânările aprinse și sufletul curat, gândindu-se la sacrificiul Domnului Iisus, care s-a jertfit pentru mântuirea noastră. Și cum Bucuria Învierii nu este trecătoare ci eternă, în această Noapte Sfântă, nimeni nu trebuie să fie trist.

Mesajul pascal

”Hristos a Înviat”, care înviorează credința și ne ajută să ne îndreptăm spre drumul binelui, este rostit în Noaptea Învierii, iar răspunsul ”Adevărat a Înviat” reprezintă mărturisirea credinței în dumnezeirea lui Iisus Hristos, în realitatea Învierii Mântuitorului. Salutul Pascal va fi rostit de către credincioși timp de 40 de zile, până la praznicul  Înălțării Domnului la Cer, când salutul urmează a fi: ”Hristos s-a Înălțat, iar răspunsul ”Adevărat s-a Înălțat”. În toată această perioadă, nu se stă în genunchi la sfintele slujbe, pentru că este timp de bucurie.

Tradiții și obiceiuri pascale

Lăsate drept moștenire de către strămoși, tradițiile și obiceiurile pascale, care vin să completeze bucuria Învierii, sunt respectate  și trăite cu intensitate și de  către toți credincioșii.

Masa de Paști

Păstrează semnificațiile creștine, iar preparatele din carne de miel – ciorba, friptura, drobul și pasca au prioritate.

Ouăle roșii

Stau mărturie credințelor, datinilor și obiceiurilor pascale. În credința populară Ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase, vindecă boli, protejează gospodăriile, ne apără de rele. Ele simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe Cruce, pentru mântuirea lumii. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-L, s-au transformat în ouă roșii.

Pasca

Asemeni oului pascal, Pasca are o semnificație aparte. Se prepară doar de Paști și are formă rotundă sau dreptunghiulară. Forma rotundă, asemeni scutecelor Mântuitorului sau dreptunghiulară precum Mormântul în care a fost așezat Iisus, reprezintă, potrivit tradiției, promisiunea Învierii și a vieții veșnice.

Lumânările aprinse

Semn al biruinței vieții asupra morții, dar și a binelui asupra răului, vor fi păstrate în casă, în jurul icoanelor tot anul. Și cum despre ele se spune că sunt mai aproape de Lumina Raiului, vor fi aprinse în caz de boli, necazuri sau calamități naturale.

Sacrificarea mielului pascal

Sugerează jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a dus la eliberarea omenirii din robia păcatului. Sacrificarea mielului de Paști se spune că a fost instituită chiar de Dumnezeu, încă de pe vremea lui Moise, când poporul evreu se afla în robie în Egipt scrie crestinortodox.ro. Odată cu moartea Sa, Iisus a devenit Mielul lui Dumnezeu, sacrificat pentru omenire.

***

Tradițiile și obiceiurile pascale, lăsate drept sfântă moștenire de înaintașii noștri, a căror memorie o invocăm tot în această perioadă prin pomeniri, stau la temelia credinței creștine. Le vom respecta cu sfințenie acum și în viitor, indiferent de vicisitudinile vremurilor, ele fiind scânteia vie a identității noastre naționale.

Cornelia Holinschi