Sfinții Trei Ierarhi: În data de 30 ianuarie, creștinii îi pomenesc pe sfinții părinți, mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur.

Aceștia au lăsat, prin scrierile lor, inegalabile pagini de teologie, încă din primele secole de creștinism. Cei trei sunt sărbătoriți și individual pe 1, 25  și 27 ianuarie.

Au trăit în vremea când Biserica, abia scăpată din prigonirile sângeroase ale împăraților romani, fusese primejduită de erezii, mai exact de abaterile de la dreapta credință.

Cei Trei Ierarhi au dus o luptă neîncetată și extrem de grea pentru păzirea dreptei credințe apostolice, în special la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinței creștine.

Credinţa populară spune că cine munceşte în această zi poate să orbească. Tot acum, tinerele trebuie să postească pentru a avea o căsnicie fericită.

La sate se obişnuieşte ca în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinţi să se facă praznice de pomenire a morţilor din familiile credincioşilor, iar fetele tinere se roagă şi ţin post o avea o căsnicie fericită.

Tot tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine „în ale casei” şi poate să orbească. Se crede că pe 30 ianuarie începe să încolţească grâul care nu a încolţit din toamnă.

În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile”, iar vremea dă spre primăvară. Dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.

Cei trei ierarhi erau trei doctori vindecători de boli. În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează, fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă.

În această zi trebuie să dăm o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată. Fetele fac vrăji pentru a li se arăta ursitul, nu lucrează şi se mănâncă doar pâine şi sare.

Pentru a recunoaşte valoarea teologică a Sfinţilor Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinţii Trei Ierarhi au devenit protectori ai institutiilor de învăţământ teologic ortodox din întreaga lume.

Sfântul Vasile cel Mare reprezintă simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor; Sfântul Grigore reprezintă simbolul ştiinţei teologice şi al contemplării înalte, fiind primul dintre părinţii bisericeşti care a folosit termenul de teologie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur reprezintă simbolul zelului apostolic prin cuvânt şi faptă, pentru orientarea oamenilor spre învăţatura lui Isus.

Tradiția Bisericii spune că atât de mare era darul teologiei în acești sfinți, încât ei se individualizau chiar dacă vorbeau despre același unic Hristos. Așa au apărut unele neînțelegeri, mai puțin creștine, între creștini despre care dintre sfinți este mai mare.

Rezolvarea vine în anul 1084 când cei trei sfinți se arată într-o vedenie Sfântului Ioan Mauropous spunându-i:

„După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nicio vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor.

Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, și înștiințează cu aceasta pe creștini, că noi în fața lui Dumnezeu, una suntem.”

Vasile cel Mare. Filosofie, medicină, matematică…

Acesta se naște în jurul anului 330 în una din cele interesante familii ale creștinismului, o familie ce a dat șase sfinți: Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica), Sfânta Emilia (mama), Sfântul Grigorie de Nyssa (frate), Sfântul Petru de Sebaste (frate) și Sfânta Macrina cea Tânără (soră).

Tatăl său, retor, îl îndrumă pe drumul cunoașterii. Marele teolog al Bisericii studiază logica, matematica, gramatica, științele naturii, retorica, filosofia și medicina la Cezareea Palestinei, Constantinopol și Atena.

În 370 este pus arhiepiscop de Constantinopol. Din această poziție demonstrează Sfântul Vasile cel Mare înființează așa-numitele vasiliade, primele instituții de asistență socială din istorie.

În urma sa au rămas vaste lucrări de o înaltă teologie, printre care Hexaimeronul, lucrare exegetică referitoare la creearea lumii.

„Raţiunea porneşte de la cunoaştere pentru a ajunge la credinţă.” – Sfântul Vasile cel Mare

Grigorie de Nazianz, Teologul

Născut tot în jurul anului 330, Sfântul Grigorie de Nazianz este cinstit și de către Biserica Catolică. Grigorie studiază gramatica în Capadocia, după care își continuă studiile în Atena. Ajunge preot, episcope de Sasima și îi urmează, ca arhiepiscop, lui Vasile cel Mare, în scaunul Constantinopolului.

Prietenia acestuia cu Vasile cel Mare va fi pe deplin sintetizată în cuvintele: „sunt două trupuri, dar un singur suflet”.

Spre bătrânețe cere voie împăratului și se retrage în Nazianz, unde scrie opera teologice, printre care „Cântesc de seară”.

oan Gură de Aur. Retorică, filosofie, drept…

Unul din cei mai mari oratori ai creștinismului, Sfântul Ioan Hrisostom se distinge prin limpezimea ideilor, dar și agresivitatea lor. Născut în Antiohia, în jurul anului 354, Ioan rămâne orfan de tată încă din copilărie.

Devine diacon, preot, iar mai apoi arhiepiscop de Constantinopol în 397.

Scrierile acestuia, minunate, dureroase, agresive, sau vindecătoare nu și-ai pierdut nicicând valabilitatea, orice cititor al său având senzația că timpul minte și că acesta nu a trăit acum aproape două milenii. P

rintre multiplele opere, se numără și un cutremurător Tratat despre Preoție în care acesta expune foarte direct durerile, dar și bucuriile preoției.

În 1936, cei trei sfinți sunt desemnați ca patronii spirituali ai tuturor instituțiilor de învățământ teologic din lume.

Sfinții Trei Ierarhi – date istorice din ”veacul de aur” al creștinătății

În timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), în jurul celor trei Sfinţi Părinţi s-au iscat controverse aprige privind întâietatea unuia sau a altuia.

Disputele au fost stinse în chip minunat, ajungându-se la stabilirea unui praznic împreună a celor Trei Sfinţi Ierarhi, ca unii care sunt în egală măsură bineplăcuţi lui Dumnezeu şi deopotrivă de vrednici să fie cinstiţi de credincioşi.

În cursul anului bisericesc, pomenirea fiecăruia dintre ei se face pentru Sfântul Vasile la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul, la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gura de Aur, la 13 noiembrie şi la 27 ianuarie. În această zi se sărbătoreşte lucrarea lor făcută în folosul Bisericii.

Toţi cei trei Sfinţi Ierarhi au trăit în secolul al IV-lea, numit „veacul de aur” al creştinătăţii, s-au născut în familii evlavioase creştine şi au avut parte de o educaţie aleasă.

Toţi trei au studiat la cele mai vestite şcoli ale vremii şi au fost ridicaţi prin voia lui Dumnezeu la treapta arhieriei, pentru a răspândi de acolo cu şi mai multă putere lumina adevărului dumnezeiesc, dovedindu-se a fi vrednici păstori ai credincioşilor lor.

Au fost deopotrivă mari sprijinitori ai săracilor, orfanilor, bolnavilor şi ai tuturor celor aflaţi în suferinţă şi, mai mult decât atât, au luptat, prin cuvânt şi prin scris, pentru lămurirea adevărurilor de credinţă ortodoxă, împotriva rătăcirilor şi credinţelor deşarte.

Au fost mari predicatori şi scriitori bisericeşti, lăsând în urma lor un număr mare de cărţi de învăţătură, alcătuind diverse cântări şi rugăciuni. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat şi Liturghiile care le poartă numele.

Despre Sfântul Ioan Gură de Aur se arată că a întrecut pe toţi filosofii în cuvinte şi mai ales în iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii; şi atât de bine a tâlcuit dumnezeiasca Scriptură şi a săvârşit propovăduirea evanghelică, încât dacă n-ar fi fost acest Sfânt, „ar fi fost de trebuinţă să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos” („Vieţile Sfinţilor”).

Faptele sale bune atât de mult l-au înălţat, încât pe toţi i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei. A trăit 63 de ani, fiind ierarh al Bisericii lui Hristos şase ani. S-a săvârşit în Comane, surghiunit de împărăteasa Eudoxia.

Sfântul Vasile cel Mare a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi; a studiat mult în domeniile ştiinţelor şi filosofiei.

A ocupat scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, la vârsta de 37 de ani, şi a păstorit Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, aflat în fruntea arhiepiscopiei sale.

Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a întemeiat, lângă Cezareea, diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi şi nevoiaşi: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele.

Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul, a păstorit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80. Se spune despre Sfântul Grigorie, că atunci când s-a făcut patriarh, a găsit în cetate numai o biserică a drept-credincioşilor, iar când a părăsit scaunul, a lăsat numai una eretică.

A mers de la Constantinopol la Arianz, moşia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu şi făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârşit cu pace.

Citate celebre ale acestora:

„Raţiunea porneşte de la cunoaştere pentru a ajunge la credinţă.” – Sfântul Vasile cel Mare

„Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus.” – Sfântul Grigorie de Nazianz

„Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: „Am păcătuit”.” – Sfântul Ioan Gură de Aur

„Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere.” – Sfântul Ioan Gură de Aur/www.alba24.ro