27 decembrie: Ortodocşii şi greco catolicii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, ucis pentru că a mărturisit credinţa în Iisus

Pe 27 decembrie, în a treia zi după Nașterea Domnului, creștinii ortodocși și greco catolicii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, cel „plin de duh sfânt și înțelepciune”. Se spune că Sfântul Ștefan este sărbătorit după Nașterea Domnului și Soborul Maicii Sale.

A fost ucis cu pietre, devenind primul martir ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus.

Originile Sfântului Ștefan: Numele de „Ștefan”este de origine grecească, Stephanos, și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).

La noi în popor, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Fănița, Fana, Fănic. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefănița, mai rar Ștef(i).

Sfântul Ştefan a fost un diacon iudeu (evreu) din Ierusalim, potrivit Noului Testament. Acesta a fost primul martir creştin, condamnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim.

Se spune că fost unul dintre cei şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi.

Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan a fost numit Arhidiacon.

A intrat, astfel, foarte repede în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că predica în public învăţăturile lui Iisus.

După începerea misiunii sale de diacon, la scurt timp a fost adus în faţa Sinedriului, fiind acuzat de blasfemie faţă de Moise şi de Dumnezeu.

Întrebat de acelaşi Caiafa care îl judecase şi pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ştefan a ţinut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau moartea: „Cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi!

Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Sfântul Ştefan a fost găsit vinovat de blasfemie şi condamnat la moarte prin lapidare. După pronunţarea sentinţei, Noul Testament arată că el a avut o teofanie, spunând: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.

El a fost dus în afara cetăţii, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morţii el cere iertarea pentru cei care îl ucid.

Printre cei ce l-au judecat şi au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, convertit ulterior la creştinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Sfântul Ștefan a trăit pe vremea împărăţiei lui Atanasie, căruia îi zic şi Artemie, fiind patriarh Sfântul Ghermano, şi a fost născut şi crescut în împărătească cetate, fiind fiu din părinţi creştini, anume Ioan şi Ana.

Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea şi se afla în toate zilele cu maică-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post şi la viaţă aspră.

Pentru aceasta a luat şi cinul îngeresc, când a fost în vârsta de şaisprezece ani, şi de atunci mai mult sporea la duhovniceştile nevoinţe, biruind toate pornirile trupului.

Sfinții Părinți au rânduit ca Sfântul Ștefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.

Credincioşii romano-catolicii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan în a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie.

sursă: crestinortodox.ro

Partajează această știre

Lasă un răspuns