Creştinii ortodocşi care cunosc rânduiala liturgică a Bisericii noastre ştiu că 1 septembrie este ziua când începe un nou an bisericesc. În această zi, în Biserica Ortodoxă se face „începutul Indictionului, adică a anului nou bisericesc”, după cum precizează Sinaxarul din Minei, la data de 1 septembrie.

De ce face acest lucru Biserica precizează textul Sinaxarului: „Trebuie să ştim că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictionul, luând obicei de la cei bătrâni; că era obicei la romani să se facă începătura anului de la acest Indiction. Că Indictionul la romani însemna poruncă şi arătare. Şi pentru că în această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în sinagoga iudeilor și, deschizând cartea, a aflat locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să ves­tesc anul plăcut Domnului (Luca 4, 18-19). Apoi, dând cartea slujitorului şi şezând, a zis: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre (Luca 4, 21). Încât s-au mirat popoarele de cuvintele Darului ce ieşea din gura Lui”.

Ieromonahul athonit Makarios Simonopetritul explică termenul de indiction, arătând că vine din latinescul „indictio”, care înseamnă declarare. Acest termen era folosit de împăraţii romani pentru a stabili prin decret imperial la fiecare 15 ani valoarea impozitării anuale în acest interval de timp necesar întreţinerii legiunilor romane. „Prin extindere, s-au numit indictioane şi ciclurile de 15 ani începute sub Caesar Augustus cu 3 ani înainte de naşterea lui Hristos.”

Despre momentul în care Biserica a adoptat Indictionul aflăm din textul „Cronologia creştină” al părintelui Gheorghios Metallinos. El precizează că acest lucru s-a petrecut în anul 327, iar pentru creştini Indictionul reprezenta o perioadă de 15 ani folosită „în datarea înscrisurilor și a evenimentelor. După scurgerea acestei perioade de timp, începea un nou indiction și era stabilit un an de referință (…). Acest sistem a existat în întreaga lume creștină în perioada Bizanțului, dar s-a continuat și în scrierile grecești post-bizantine”.

În virtutea acestei tradiţii bizantine, în fiecare an, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, adresează la începutul Indictionului un cuvânt în care precizează că acum, la 1 septembrie, prăznuim „din nou Indictionul bizantin” și este inaugurat „un nou an al milei lui Dumnezeu”.

Despre frumuseţea imnologică prin care se marchează liturgic începutul anului bisericesc la 1 septembrie, Mitropolitul grec Ierotei de Nafpaktos precizează: „Slujba acestei zile cuprinde toată bogăţia imnologică a Bisericii noastre pri­vitoare la începutul anului bise­ricesc. Citind slujba acestei zile, constatăm cum voieşte Biserica să trăiască în fiecare an creştinii, pentru ca el să fie mântuit şi binecuvântat de Dumnezeu”.

Acest lucru este mărturisit de profunzimea teologică a imnului închinat Indictionului de la sfârşitul sluj­bei Utreniei din ziua de 1 septembrie: „Cel ce cu negrăită înţelep­ciune ai aşezat toate, Cuvinte al lui Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, Care vremuri şi ani mai înainte ai rânduit nouă, lucrurile mâinilor Tale le bine­cuvântează, şi pe cei binecredincioşi, cu puterea Ta, veseleşte-i, dându-le putere asupra vrăjmaşilor, ca un bun şi de oameni iubitor”.