Statul eșuat este un organism politic care s-a degradat în așa fel încât nu-și poate îndeplini responsabilitățile de bază și care nu mai are un guvern suveran, care să-și îndeplinească funcțiile în mod corespunzător. Statul eșuat este acela care nu reușește să vină cu măsuri concrete, care să-și protejeze cetățenii și care nu mai are control efectiv asupra teritoriului și frontierelor sale.
Într-un stat eșuat
Instituțiile sunt disfuncționale, corupte și ineficiente, incapabile să furnizeze servicii publice esențiale precum educația, sănătatea și infrastructura. Economia este instabilă, cu un nivel ridicat de sărăcie, șomaj și inegalitate. Resursele sunt adesea exploatate de către elite corupte, în detrimentul populației generale. Există violență și insecuritate, conflicte interne, iar violența politică și criminalitatea sunt răspândite, afectând siguranța cetățenilor și stabilitatea socială. Din cauza condițiilor precare, mulți oameni sunt forțați să-și părăsească locuințele, devenind refugiați sau persoane strămutate intern. Guvernul nu se bucură de sprijinul și încrederea populației, fiind adesea văzut ca ilegitim sau ca reprezentând interesele unui grup restrâns de oameni.
Sunt instituțiile corupte și slabe?
În mod cert există disfuncționalități, corupția este prezentă și perceptibilă, conform tuturor studiilor și sondajelor disponibile. Dar, dacă această corupție este la un nivel și o generalizare care să facă nefuncționale instituțiile este discutabil. De altfel eficiența nu este un obiectiv tangibil ci un deziderat. Există doctrine politice și economice care au ca premisă ineficiența statului și a instituțiilor sale, indiferent de țara sau statul la care se face trimitere.
Sunt ineficiente instituțiile statului român la un nivelul în care ar putea fi considerat un stat eșuat? Cu siguranță NU! Instabilitatea economică, unul din criteriile economice avute în vedere se măsoară prin volatilitatea indicatorilor economici. Pe orice indicator relevant privind activitatea economică, volatilitatea este în intervale departe de orice pericol major. Sărăcia este realmente o problemă, dar, și aici comparativ cu alte state, s-ar putea să fim surprinși cât de bine stăm. Inegalitatea socială, unul dintre indicatorii avuți în vedere, este în primul rând un indicator discutabil, și în al doilea rând un obiectiv fals. Șomajul este extrem de scăzut, dar privit în contextul emigrației nu spune mai nimic. Resursele naturale sunt întotdeauna exploatate de elite, și un nivel oarecare de corupție asociat acestui proces este extrem de probabil.
România nu face excepție
Nici nu iese în evidență în vreun fel. Cazul Roșia Montana este, dacă vreți, un indicator că elitele nu fac chiar ce vor cu resursele în detrimentul populației. Economia totuși funcționează. Guvernele României au indiscutabil o legitimitate legală, dar arareori au reușit să strângă un suport popular larg. Excepție Guvernul Ciolacu 2. Privind retrospectiv, populația României a votat de regulă un președinte de o culoare și un parlament de altă culoare politică, poate instinctiv, privind un stat prea puternic ca o amenințare. De menționat că nu fac aici aprecieri despre competența sau incompetența generală sau particularizată a unui guvern sau a altuia, mă refer strict la legătura stat-cetățean așa cum este ea percepută de cetățeni. Ranking internațional (benchmarking).
În prezent România este în poziția 130 cu 51 puncte (din 179 de țări incluse) în topul fragilității statelor. Deci, din punct de vedere internațional, România este ca punctaj mai aproape de statele considerate dezvoltate
Este corectă asocierea României cu expresia ,,Stat Eșuat”?
Există două capitole din șase, la care România este momentan într-o situație care permite această asociere: Migrație și Legitimitatea Guvernării. Din punctul de vedere al românilor, siliți de salariile mici raportat la costul vieții să emigreze, România este un stat eșuat. Din fericire, nu e singurul punct de vedere, și nici singurul criteriu. General vorbind, privind criteriile în ansamblul lor, România este departe de a fi un stat eșuat, și, cu toate greșelile, bâlbele politice și economice, merge înainte spre a deveni un stat puternic.
Prin comparație cu țările incluse în topul fragilității, România este situată într-o zonă acceptabilă, fără a fi în zona foarte bună a topurilor.
Ce este de făcut?
În primul rând, trebuie ca instituțiile statului să recâștige încrederea populației. Pentru asta este necesar ca partidele să reușească să spele imaginea în fața electoratului, sau alternativ, să apară mișcări politice noi și coerente, cu rădăcini adânci în rândul populației. Legitimitatea legală nu este suficientă, trebuie și legitimitate morală. Dar ce spun politicienii care au condus sau conduc și au adus tara aici?
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, afirmă că România este ”categoric” un stat eşuat care nu poate să-şi protejeze cetăţenii. Când Kelemen Hunor a fost întrebat din nou, dacă este în continuare România un stat eşuat a răspuns: ”Da, categoric! Nu are capacitatea de a-și apăra cetăţenii. Există enorm de multe abuzuri din partea instituţiilor şi din partea birocraţiei. Este un stat hiper-birocratizat. Oamenii sunt furioşi când merg la Fisc, când merg la spital, când merg la diferite instituţii şi spun: ”Domnule, de ce nu se poate să primim servicii de calitate?”.
….Kelemen Hunor a mai adăugat că, cel puţin când s-a referit la România ca la un stat eşuat, preşedintele Klaus Iohannis a avut dreptate.
Întrebat ce ar face altfel decât actualul preşedinte, Kelemen Hunor a afirmat: ”Nu aş călători în avion din acest tip cu care a călătorit şi călătoreşte Iohannis, nu aş sta retras în Palatul Cotroceni, aş vorbi cu oamenii, cu toate categoriile sociale ş.a.m.d. Preşedintele afirma că ”statul român a eşuat în misiunea sa fundamentală de a-şi proteja cetăţenii”.( 1Decembrie 2021) Bradut Bolos.Liviu Goian si Ioan Stanomir (fragmente).
Oficialii constată că statul a eșuat să își protejeze cetățenii, dar nu reușesc nici în ruptul capului să vină cu măsuri concrete care să îi ocrotească pe oameni. Mai mereu, liderii care sunt în funcții-cheie sunt uimiți de cât de disfuncțional este sistemul, însă nu mișcă un deget pentru a-l schimba. În lipsa oricărei acțiuni din partea statului, tot ce rămâne în societate este doar frustrare, supărare și lipsă de încredere în instituțiile fundamentale.
Klaus Iohannis: ”Statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”.
Marcel Ciolacu: ”E nepermis să avem o mulțime de instituții de control care își pasează vina una alteia. Cine nu înțelege să și facă treabă, să plece acasă”.
Alexandru Rafila: Ministerul Sănătății nu are o responsabilitate directă. Atunci când facem controale, fiecare face pe bucata lui.
Klaus Iohannis: ”O rușine națională”!
În majoritatea situațiilor critice
Obișnuiți cu lipsa de reacție a autorităților, oamenii devin tot mai neîncrezători în capacitatea statului de a-i proteja. În toți acești ani în care ne-am resemnat să-i asociem cu incompetența și să facem glume, în interiorul statului român s-a dezvoltat în liniște o lume nevăzută și atotputernică. Este acea parte a statului care seamănă tot mai mult cu o structură mafiotă și la care ajungi în mod inevitabil atunci când pornești pe urmele marilor probleme la care instituțiile par să nu găsească soluții.
Contrabanda nu se poate stopa
Polițiștii de frontieră colaborează cu traficanții și adună averi impresionante, însă nu li se întâmplă nimic. Șefii lor sunt filmați la petreceri cu contrabandiștii și înregistrați în timp ce aranjează acțiuni de contrabandă, dar nu li se întâmplă nimic. Procurorii țin dosare la sertar și abandonează piste care conduc către oamenii din instituțiile statului, dar nu suportă nicio consecință. Traficanții își trimit copiii să devină polițiști și să păzească sectoarele de graniță unde părinții lor fac contrabandă, dar nimeni nu vede nicio problemă în asta.
„E greu de înțeles unde se termină structurile mafiote și unde încep instituțiile statului, pentru că se întrepătrund”. Aceasta este concluzia lui I.C.o persoană care s-a aflat la granița dintre cele două lumi. I.C.a fost însărcinat de statul român să se infiltreze printre traficanții de țigări, în calitate de colaborator sub acoperire. S-a infiltrat atât de bine încât nu doar că a adunat informații care au destructurat rețele de contrabandă, dar a început să adune dovezi care duceau către oameni din instituțiile statului. Așa că statul s-a întors împotriva lui și l-a inculpat chiar pentru acțiunile de contrabandă pentru care îl autorizase. A fost deconspirat și s-a văzut nevoit să fugă din țară de teama unor posibile răzbunări.
Cine ne conduce?
”Avem peste 350 de secretari, subsecretari de stat, înmulțit cu câte șapte angajați la fiecare…unii doar cu liceul, alții fără licențe, agenții de nici noi nu le știm. Ce înseamnă să fii politician analfabet? Ce înseamnă sa fii politician? Cu cât ești mai prost, mai imoral, mai lingușitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt, ai șansa să devii politician de top”, Rareș Bogdan 15 Noiembrie 2018. Ăsta este motivul pentru care am ajuns aici…Furtul din Olanda ne demonstrează incompetenta guvernelor, haosul instituționalizat, incompetența celor care conduc și au condus”.
- Încă nu suntem un stat ,,eșuat”, dar ,,mafiot” mai discutam într-o alta rubrică ,,Opinie”.
Al dumneavoastră, același,
Prof Ioan Romeo Mânzală